-Cot-codac! în mod bizar,
Se aude într-un cor,
De a tresărit Azor,
Ce să fie în cuibar?
Țuști! găina Cotcodac,
După ea încă vreo opt,
Și un cocoșel ”necopt”,
Ajungând lângă cerdac.
Una a zvâcnit ușor,
Și-a zărit prin geam din zbor,
Într-un coș pe tocător,
Munca sa, un oușor.
Ba și altele mai mici,
Vopsite în vii culori,
Nu-s nici ouă, da nici flori…
-Ce-ai văzut fato, ne zici?
-Grozăvie, alta nu-i!
Într-un coș gătit frumos,
Oul meu acu-i lucios,
Și doream să fie pui…
-Ce-i cu tine, ce tot spui?
A sărit ca arsă Cot.
Acu intru de-o să pot…
Ale mele sunt verzui!
Moțata și-a înroșit
Creasta și s-a ofuscat.
-Patru ouă mi-a pictat,
Și cât le-am cocoloșit…
-Cine le-o fi moșcotit?
M-a lăsat fără de fiu,
Cin* să strige piu, piu, piu?
Și râme i-am pregătit…
Se plânse și Cocoșel,
Ca un tată-ndurerat,
Apoi lung a fluierat,
Și-l zări pe Flocoșel.
-Hei, tu știi ce s-a-ntâmplat?
(Iscodi pe motănel,
Mițos, alb și frumușel)
O să am un fiu pictat?
Flocoșel s-a scuturat,
Și fudul că știe tot,
Lunecă leneș pe-un cot,
Și teama i-a-nlăturat.
-N-o să ai un fecioraș
Nici gălbui, nici colorat,
Azi au straiul înflorat,
Și vor sta în paneraș,
Ouă mari și oușoare,
Gătite de sărbătoare!
-->
Comentarii