POVESTIRI INSOLITE - Cadoul -

[Delia Staniloiu]

Fusese o zi de noiembrie mohorîtă, rece şi ceţoasă, conducea de câteva ore bune şi drumul spre Sibiu îl obosise. Se consola cu idea că mai avea puţin până la casa din Sibiu unde va găsi odihna atât de râvnită. Tot drumul îl încercase o oarecare stare de deprimare şi se gândi că ziua această atât de mohorâtă şi rece e motivul. Sună telefonul, era Anghel prietenul lui din copilărie care locuia la câţiva km. distanţă de Sibiu şi care îl întreba dacă a ajuns. Îi spuse că mai are puţin. Atunci Anghel îl întrebă dacă nu ar putea să zăbovească puţin la el înainte de a ajunge pentru că avea ceva de discutat ceva cu el care nu suferea amânare. Îi răspunse că trece , era foarte aproape de el. Ajunse acasă la Anghel când se înserase deja deşi era destul de devreme.
. Întîlnirea îi bucură mult pe amândoi. Îi lega o caldă şi sinceră prietenie de o viaţă şi deşi se vedeau destul de rar în ultimii ani, relaţia lor era neschimbată. Intrară în casa lui Anghel, casă care-i trezi multe amintiri , multe vacanţe din perioada liceului şi a facultăţii petrecuse aici alături de el. Casa I se păru rece şi mohorâtă iar Anghel îi mărturisi că e foarte îngrijorat din cauza Iuliei soţia lui care era internată la Bucureşti şi diagnosticată cu o boală necruţătoare. Iulia, fusese colega lor de facultate Toţi trei formase un trio nedespărţit în facultate când spre sfârşitul facultăţii Anghel şi Iulia se căsătoriseră.
Pe Anghel nu-l mai văzuse de aproximativ un an, părea slăbit, deprimat şi oboist. Îi spuse că în noaptea asta trebuie să plece la Bucureşti la spitalul unde era internată Iulia. Nu mai avea răbdare să aştepte până mâine dimineaţă. Va ajunge în zori la Bucureşti şi va putea în primele ore ale dimineţii să vorbească şi cu doctorul care o trata Vestea nu-I pica deloc bine lui Alex, o ştia pe Iulia o fată energică, veselă , mereu în acţiune şi nu şi-ar fi imaginat-o niciodată bolnavă. Cu Anghel era împreună de peste 20 de ani, perechea etern îndrăgostită. Fusese puţin invidios pe el că-şi găsise sufletul pereche, o plăcuse pe Iulia pe vremea facultăţii şi dacă nu ar fi fost Anghel şi-ar fi încercat norocul cu ea. Dar Iulia, nu avusese ochi decât pentru Anghel. Atunci se lăsase subjugate de ochii negri şi grei ca antracitul ai Darianei care, doamne cât îl mai pusese pe jar. Fusese o iubire pasională care arsese la cotele cele mai înalte dar repede, mult prea repede, lăsând în urmă doar cenuşa, singurătate şi un gust amărui care-l ţinuse departe de femei pentru o vreme… Faţă de Anghel şi Iulia avea o caldă prietenie, care durase în ciuda faptului că viaţa îi despărţise. Alex după facultate se mutase la Bucureşti iar Anghel rămăsese şi-şi găsise serviciu la Sibiu. Rămăsese cu gândul la sufletul pereche…nu avusese parte şi se gândea că dacă ar fi să vină acum…parcă simţea că e prea târziu…timpul iubirilor expirase pentru el. Se aruncase ani întregi în muncă de dimineaţa până seara şi apoi zilele următoare la fel şi uite aşa trecuseră anii. Îi spuse lui Anghel că va sta cu el apoi îl va conduce la gară la Sibiu după care va merge acasă. Şi aşa era destul de neplăcut să stai seara singur într-o casă neîncălzită şi goală, aşa cân va ajunge va fi deja noapte şi el va da drumul la central după care se va culca. Anghel primii vestea cu bucurie, era singur, îngîndurat şi trist şi o discuţie în compania lui Alex nu era decât benefică. Au mâncat, au băut cafea, au fumat, au stat de vorbă, astfel timpul a trecut pe neobservate. L-a condus pe Anghel la gară. Avea tren spre Bucureşti la 24,15 minute. S-a urcat lume puţină în tren. Apoi, după plecarea trenului, peronul a rămas gol. S-a lăsat o ceaţă rece şi umedă, fenomen firesc doar era toamnă tîrzie. Şi-a aprins o ţigară şi a mai zăbovit un pic în ciuda faptului că era frig şi umed, atmosfera avea ceva misterios şi…londonez. Şi-a adus aminte de romanele lui Sir Conan Doile şi a zîmbit. A tras din ţigară, îi plăcea fumul de ţigară în aerul rece al nopţii. Îţi runcă ochii spre capătul peronului şi atunci, o observă;
(va urma)

[Elena Benea]

[Lenuş Lungu]

Am lecturat cu plăcere această frumoasă proză

[Mihaela Moşneanu]

Pe cine, pe cine a observat?

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]