01. (poezie, cybersonet)
elogiul mișcării - sonetele dansului
(dans clasic – vals – expresionism)
prăbuşirea în vals (cybersonet CCCLXXXIV)
în cercul tău tăcerea se-nvârtește
și pașii mei te caută în fum
un violon trist aerul topește
iar trupul tău rămâne doar parfum
se-nclină timpul palid ca o doamnă
în rochii de durere și argint
pe fețele oglinzilor ne cheamă
un vals pierdut strivit de labirint
ne rotim pe marginea tăcerii
visul se destramă într-un ecou mereu
doar inima mai bate-n plânsul verii
un ultim pas un tremur al tău al meu
iubirea mea o roată fără drum
se-ntoarce-n tine ca-ntr-un ultim fum
abab cdcd efef gg
* „Melancolic și viscolit interior”, Valsul devine o confesiune a sufletului prins în rotirea lentă a propriei singurătăți. Tonul expresionist, cu accente de suferință sublimată și imagini distorsionate de emoție, mișcarea circulară a dansului vor fi o metaforă pentru timpul care se reia, pentru dorul ce nu se stinge, pentru iubirea pierdută ce continuă să pulseze în memorie.
©Ioan Muntean, 2025
-->
Comentarii