presez durerea
între cuvintele știrbe
fără virgulă și punct
rugă bâlbâită, spre formă
de sanctuar
îmi îmbrățișez genunchii
strâns, în barba albă
trag draperiile din zori
pentru nopți în zadar
și-mi plâng visele
tremur rece de neînflorire
mă strâng în brațe tare
să nu adorm devreme
vierme fără fruct
ori frunză fără petale
mi-e frică să mai pipăi lumina.
înainte, suflu înspre ferestre
să nu mă ardă la tălpi de fugă
spre curcubeu...
04 04 2012
Ștefan Oană

Comentarii
Vitralii.... cu drag de citire!
Ferestre de...plumb?
VA MULTUMESC!!!
VA IUBESC!!!
Citit cu plăcere acest poem minunat
presez durerea
între cuvintele ştirbe
fără virgulă şi punct
rugă bâlbâită, spre formă
de sanctuar