12. (poezie, cybersonet)
~ ciclul cărindar de argint ~
prologul zăpezii (cybersonet CDLXVIII)
prima ninsoare – în zori
în tăcerea albă cea mai fragedă
coborâseră fulgii corolei de vise b
pe geamul nopţii o mireasă surâsese
în zori o lume nouă se născuse netedă
se-ntinde-un voal un cearșaf de narcise
şi moare umbra când rândul i se excedă
sub pânza fină rece totul ne posedă
cu farmec sfânt ce inima măi iţise
o primă ninsore aşterne solie lină
spulberă praful ce-l ţineam în mine
şi lasă-mă să cred o clipă crudă blajină
că-n inima de gheața cea divină
mirajul cald al iubirii survine
şi zori albi peste noi se alină
*rima abba baab cdc cdc*
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii