Orașele se pregătesc de... beznă?!
Trișori, neaveniți se-ncurcă-n idei
Ornate cu minciuni până la greznă.
Acum, pe colțul umbros al agendei,
Mărșăluiește clipa în schimbare
Neputincioasă sau puțin fragilă.
Ăst veac cultivă rugină se pare
Într-un prezent de care ne e silă!
Noi? Precum clipa, stăm în neputință
Convinși că nimic nu am putea schimba:
Â-ul în A, poate altă dorință,
Luciul din zâmbet sau de ce nu... limba.
Concesii încălcite-n întuneric,
Ispite apărute la tot pasul,
Tăciuni aprinși de un „sultan” coleric -
Ăst secol își va rupe singur nasul.
-->
Comentarii
Și mie mi-e dor de acele vremuri, domnule Muntean. Nu știu ce să spun, dar poate n-ar fi imposibil să revină „soarele” și pe strada creativă a acestui site. Timpul vindecă răni, rezolvă situații dificile. Ideea este că trebuie să avem răbdare și dorință de a depășii durerea, problemele, virusul ăsta păcătos și amenințarea războiului din vecinătatea noastră.
Vă mulțumesc pentru lectură și promovare. Sunteți un drăguț și vă îmbrățișez cu drag.
Una peste alta, acest acrostih îmi re-aduce aminte de vremuri cândva bune pe Cronopedia...
Am citit şi recitit acrtostihul minunându-mă şi bucurându-mă de actualitatea protestelor de toamnă...
... cîteva din "încâlcelile" toamnei...
Un protest de toamnă încâlcită, care pe moment, aşa pe negândite, mi-a am intit de "O poveste încâlcită"...