Din ciclul <Farsele soartei>
Mi-a mai jucat o farsă soarta – hoață –
Și-n Galați mi-a tăiat o felie din viață;
Alături de alți tineri, din țara toată,
Viața ne-a naufragiat aici , laolaltă.
Încercam vieții să-i aflăm rostu’,
Începând cu un sărut la popa-prostu’:
Pedeapsă primită la jocul innocent,
Când la reușită eram… repetent!
Văzduhul înmiresmat, de tei în floare,
Te-mbia - drumul să-l iei în picioare.
Cutreieram orașul de la un cap la altul
Și la Două Babe poposeam, să adăp calul.
Calul îmi făcea semn cu ochiul – hâtru –
Să-ntorc tramvaiul, cu privirea, în Țiglina Patru.
Îmi adăpam și setea, din sufletul meu,
Cu lungi popasuri la Ultimul Leu.
Teatrul era populat de o lume ciudată,
Cu spectatori în blugi sau în frac – laolaltă.
Cu inegalabila Marga Barbu – în prim-plan –
Ne mai spoiam cultura .. cu un lan.
Dimineața se juca un spectacol grotesc:
Ajung la serviciu doar cei ce reușesc
În lupte crâncene, pentru a cuceri un tramvai,
Împărțind pumni și ghionturi...cu au și vai!
Vikingii cu pumnii de oțel, de la Combinat,
Cu navaliștii se luptă: ca într-un ring combat,
Dar îi cumințește Janne d’Arc,vatmanița,
Mângâindu-le puțin, cu liverul, blănița.
MdRaesculum 13.03.2011
-->
Comentarii