cu sufletul vânăt
încătuşez gândul
la crucea dintre pământ şi cer
să nu-mi aducă urmele în faţă
sufocată m-aş apuca
să priveghez vestirea ecoului
cu pasul îngânat
de ritmul celor care mi-au fost
ziditori întru mine
abecedarul
prin care mă vestesc
în drumul spre mâine
până când am să mă găsesc
ridicată
într-un punct
şi mâna-n mâna cu EL
într-o necesară rispire
să-îmi aflu
rătăcirea.
Comentarii
Semn de lectură.