Rataciri

 

cu sufletul vânăt

încătuşez gândul

la crucea dintre pământ şi cer

să nu-mi aducă urmele în faţă

sufocată m-aş apuca

să priveghez vestirea ecoului

cu pasul îngânat

de ritmul celor care mi-au fost

 ziditori întru mine

abecedarul

 prin care mă vestesc

în drumul spre mâine

până când am să mă găsesc

 ridicată

 într-un punct

şi mâna-n mâna cu EL

într-o necesară rispire

să-îmi aflu

rătăcirea.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Semn de lectură.

Acest răspuns a fost șters.
-->