Floarea sufletului îşî scutură petalele
în grădina anotimpurilor
slovă nescrisă a cuvintelor aşternute
în ziua amintirilor
şoaptele tale le-am aşezat
pe aripi de vânt
în zborul neşfârşit de cocori...
au rămas în mintea mea
întrebări fară răspuns
care străbat Universul prin galaxii
cerul îmi pare o mare albastră
plină de mister
numai glasul tău se aude din depărtări
sub povara întunericului.
Te regăsesc în oglinda timpului meu
în imensitatea privirilor
când luna vibrează în umbra nopţii
iar stelele sunt scântei aprinse
te regăsesc în sufletul meu
unde te păstrez
neatins de vânt...
-->
Comentarii
FOARTE FRUMOS..DE FAPT..O CALDA DECLARATIE DE DRAGOSTE ..!
FELICITARI D-NA SI PRIETENA MARIA..MULTE IMPLINIRI..!