02. (poezie, cybersonet)
ciclul „geometria fulgilor şi alte încercări de lumină”
respiraţia viscolului în amiază (cybersonet CDXV)
viscolul își strânge aripile de gheață
și-ntoarce cerul alb pe muchii de lumină
împinge case-n umbre frânge tot ce-alină
și rupe timpul crud ca pe o dimineață
un puls adânc un trup pierdut în rădăcină
în prânzul orb orașul simte cum îngheață
ce trece printre noi cu forță și ceaţă
o răsuflare-ascunsă clară și străină
și-n viforul ce mușcă totul fără vină
se vede-un dans sălbatic plin de îndrăzneală
o mântuire aspră rece și divină
căci viscolul în miez de zi se-nalță-n ruină
ca un altar de aer viu în alb și gală
și taie lumea-n două frica și chemarea lină
*(rima: abba baab cdc cdc)*
©Ioan Muntean, 2025
-->
Comentarii