Din perspectiva creştină, restaurarea omului înseamnă însănătoşire, revenire la normal./1/
Normalitatea nu e o convenţie impusă de om, ci o stare de bine hotărâtă de Creator pe criterii numai de El știute, o Taină.
Faptul că Ştiinţa recunoaşte importanţa Religiei, a credinţei, este un pas important al reevaluării rolului lor în Medicină.
Însuşi Mântuitorul a confirmat importanţa credinţei în vindecări (Cf. Luca 17, 19).
Părerea potrivit căreia credinţa ar acţiona prin autosugestie este contrazisă de exemplul slăbănogului din Capernaum, vindecat prin credinţa altora (Cf. Matei 9, 2) în Dumnezeu exprimată în iubirea aproapelui.
Sugestia şi autosugestia sunt realităţi psiho-fiziologice incontestabile, folosite în terapeutică.
În timp ce mecanismul lor de acţiune aparţine straturilor de suprafaţă ale fiinţei umane (psihicului-supus influențelor maleficului), credinţa e mecanismul terapeutic al adâncurilor, al temeliilor vieţii, al locului în care aceasta primeşte hrana energiilor divine necreate…..
Medicina e dependentă de morală.
Noul Testament a pus la îndemâna întregii omeniri morala creştină, revelată supranatural prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, morală de care Medicina este fundamental legată şi care a făcut posibilă folosirea sintagmei din titlu.
Psihologia aşează dragostea exclusiv în cadrul afectelor.
Profanarea sacrului a produs translația epistemică generatoare de confuzie.
Laureatul premiului Nobel pentru literatură pe anul 2010, Mario Varga Llossa, pune „Războiul sfîrşitului lumii“ pe seama confuziei, cea care face ca toţi oamenii să se încaere, unii împotriva altora, fără nici o raţiune.
Antidotul confuziei este discernământul, duhul deosebirii, aflat la temelia gândirii discriminative, a raţiunii, afectelor, voinţei şi acţiunii normale. Se dă o bătălie surdă între Medicina iubirii şi Medicina Tenebrelor.
Nu există un argument superior celui teo-antropologic în sprijinul afirmaţiei potrivit căreia facerea de bine e cu totul diferită de lucrul bine făcut.
Medicina, în esenţa ei este facere de bine.
Ceea ce pare un truism impune mai cu seamă în condiţiile abaterilor de la principiile sale de bază, o reiterare a fundamentelor spirituale ale Medicinii.
Spre deosebire de lucrul bine făcut facerea de bine e rodul iubirii..
Ni s-a reproşat că acordăm prea mult spaţiu elementului religios, ca şi cum astfel am aduce prejudicii Ştiinţei.
”Viaţa umană=duh=conştiinţă.„Omul a cărui conștiință este alterată nu mai aparţine speciei umane, din care motiv e considerat mort, ca personajele lui Gogol din Suflete moarte, animal, precum eroii lui G. Orwell din Ferma animalelor, hibrid aşa cum e înfăţişat în romanele lui Kafka Procesul şi Castelul, sau chiar insectă în nuvela Metamorfoza a aceluiaşi autor.
.Un aspect, devenit tabu, este cel al prestigiului halatului alb a cărui scădere a dus, dincolo de orice închipuire, la agresiunea verbală şi fizică a medicilor, atitudine ce îşi trage seva din „lupta de clasă“, care a implementat ura în mentalitatea colectivă, făcând-o să se răsfrângă asupra a tot ceea ce înseamnă valoare, începând cu Creştinismul şi continuând cu Medicina Iubirii, strâns legată de El.
Sub umbrela „democraţiei“, antivaloarea s-a năpustit asupra unei profesii invidiate şi hulite în subconştientul colectiv, ale cărui răbufniri s-au concretizat în abuzuri asupra retribuţiei, consideraţiei şi statutului social al medicului pînă la agresarea celor ce nu-şi precupeţesc sănătatea şi viaţa la căpătâiul semenilor.
Suprastructura eidetică a actului medical, corespunde modelului divin al Iubirii Treimice. „Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt“ spune rugăciunea Sf. Ioanichie.
Dacă aşa este, de ce nu este aşa?
Slăbiciunea omului dar şi afinitatea sa pentru alternative nu sunt neglijate de Prinţul variantelor.
Conceptul de „Medicină alternativă“ e doar unul din exemplele generate de veşnica nemulţumire, empirism și neînţelegere.
Alte exemple sunt: introducerea alimentelor modificate genetic, excesul de aditivi alimentari, noile tehnici gastronomice, noile medicamente, noile alimente.
Extinderea bolii metabolice, a bolilor psihice şi mai ales spirituale, însoţeşte ca o umbră variantele.
Depărtarea de Medicina clasică, adevărată, sfidarea graniţelor ce definesc o Ştiinţă anume, sub acoperirea unor schimbări necesare, vehiculează mai ales, vocaţia pentru schimbare ca scop în sine.
În acest context al schimbărilor rapide, omul nu mai are răgazul necesar ieşirii din sindromul de adaptare al lui Selye fiind mereu supus agresiunii schimbătoarelor condiţii de mediu natural, social sau tehnologic, în condițiile tirului neîntrerupt al noilor concepte.
Mecanismele adaptării impuse sunt supralicitate. Noua patologie nu poate fi despărţită de fondul tensional menţionat impunând o perspectivă revizuită asupra manifestărilor clinice, evoluţiei bolilor şi răspunsului la tratament..
Mersul către o „Tehnomedicină“ ce ţine seama numai de „performanţă“, este expresia împătimirii tehnologice. Lipsită de afecţiune, medicina se industrializează, medicul devine un robot iar bolnavul o ecuație.
„Medicina de bunker“ se opune medicului, împiedicând interacţiunea cu bolnavul.
La baza depresiilor stă singurătatea metafizică; aceasta nu răspunde la antidepresive.
Chimioterapia nu pătrunde în duhul pustiu sau bântuit, la care ştiinţa nu are acces, abandonându-l precum au procedat cei doi trecători din parabola samarineanului milostiv (Luca, 10, 30-32).
Atenţia acordată cuvintelor în psihoterapie nu ţine seama că, lipsite de puterea harului dăruit credinţei, speranţei şi dragostei creştine, ele au doar efectul oricărei sugestii, efect placebo, căci „Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere“ iar puterea lui Dumnezeu este Crucea (Cf. I. Cor. 1, 18).
Erorile medicale alcătuiesc un capitol aparte dar, cea mai importantă învăţătură a lor este frica de Dumnezeu care se câştigă prin:
- l) remuşcări 2) pomenirea morţii şi a chinurilor veşnice şi, după Sf. Simeon Metafrast, prin 3) rugăciune.
La despărţirea Iubirii de Medicină au contribuit din plin S. Freud şi C. G. Jung.
Freud considera că Religia e o nevroză colectivă. Ce fel de antropologie ar fi putut elabora un medic uman care susţine că omul e, în esenţa lui, un animal?
Dezumanizarea pregăteşte veterinarizarea Medicinii umane. Aplicarea psihanalizei freudiene asupra creştinilor nu are nicio valoare, susţine J. Cl. Larchet.
Bibliografie
1. Dr. Adrian Harghel, dr. Cristian Harghel, Medicina iubirii,
-->
Comentarii
MIROASE A CRACIUN . PASTORI ALEARGA IESLEA INCONJOARA. IESLEA INCONJOARA . HRISTOS SE NASTE , DOMNUL COBOARA
MULTUMESC DOAMNA MARIA CIOBOTARIU PENTRU APRECIERE