la râu toate zilele sunt înnegrite murdare
perlele albe ascund în ocean lacrimile sincerității
nu-ți întinde rufele iubirii la același soare
spală neliniștea ritualic cu frunze de pelin
minciunile iubirii se decolorează cu sare
mă dezbrac de lutul lumilor copt în cuvinte
împrumut ochii păsărilor /cântec de stele zânatice/
îmbracă-mi alba lumină mă spală cu artă cuminte
sunt iubiri ce se salvează din orice potop/rubiconde stilate/
sentimentele le împart sărmanilor ce au doar un cord
două mâini lipsă picioare de spălat guri mutilate
axul inimilor se rotește ca norii pe un cer văruit
râul se umflă de ape ce spală (cam) tot ce-am iubit
-->
Comentarii
Multumesc, Lenus.Frumos comentariu, Rodica.
Ritualic nu am incercat a spala iubirea, mi-e rusine, caci alunec vesnic in pacat si cad in iubirea pentru mine... Nu zic narcisista ca as fi, insa niciodata nu se stie cum conjugand verbul " a iubi", fara de iubire voi ramane.