Îţi mulţumesc, Doamne,
că ai lăsat meşteşugul,
de a modela pământul,
din care ai făurit,
suflând peste el,
primul timp…
Iartă-mă, Doamne!
Sunt sigur că în tină
găsim şi o coastă îngropată,
cu roata şi foalele,
să-i dau formă şi viaţă.
Îţi mulţumesc, Doamne!
Din asta exist,
cu asta voi dăinui peste timp,
până când, Doamne,
îmi vei trece prin foc sufletul,
înainte de a mă primi
în grădina Ta,
de unde,
fiindcă am fost păcătos,
m-ai izgonit
Iartă-mă, Doamne!
Dar,
din pământul trupului meu,
mângâind lutul coastei mele,
vor veni alţi olari,
să modeleze noi forme,
din care se vor hrăni,
vor bea, vor supraveţui…
Îţi mulţumesc, Doamne!
-->
Comentarii