Par stinse prin noi scânteieri de speranță.
Ce fel de mânie ne-ascunde-ntre ziduri ?
Uimirile toate le-ncurcă puzderii de gânduri,
Curând vom sfârși sub blocuri de gheață.
Ce glorios tristețea azi ne-ngenunche!
Și visul din vise tot singur trezit
La fel ca și mine se întreabă uimit
De ce lângă el nu-i înger de veghe.
Să căutăm alt mal, să mai visăm puțin,
Umblat-am bezmetici prin albii de râu;
Cu zeci de dorințe scăpate din frâu
Iubirea ne-adună în pumnu-i divin.
Să fim iar cum am fost pur și simplu;
Alt cer să ne-ascundă de false himere,
S-aprindem speranța și visul ne cere
De miere să umplem izvorul cu timpul.
Veronica Șerban
-->
Comentarii
Mulțumesc doamnă, AureliaAlbAtros!
Mulțumesc frumos domnule, Mihai Ștefan Arsene!