Sărută-mă, iubite, nu fi gelos pe Vântul
Ce-aleargă în neştire, şi-apoi e nestatornic,
Se întrecând, isteţul, cu ceasul de la ornic
Şi, nefiresc de iute, spre zări, îşi ia avântul!
Sărută-mă iubite, nu fi gelos pe Soare,
El e amantul Zării şi-n marea-i pasiune
Nu ştie ce-i măsura şi nici i se supune,
Ardoarea dăruindu-şi din zori, până dispare!
Sărută-mă iubite, nu fi gelos pe Valul
Ce-n efemer, sărutul, îşi dăruieşte viaţa,
Se stinge cât ai spune un "Bună dimineaţa!"
Nu are timp, sărmanul, să-şi afle idealul!
Sărută-mă, iubite, al tău sărut adie,
Mă-ngheaţă, mă-nfioară, mă răcoreşte iară,
Îmi dă aripi, iar trupu-mi, spre 'nalturi albe zboară,
Mă simt, mă simt uşoară, un fulg de păpădie!
-->
Comentarii