Timpule
treci cum vrei
cu spinarea împovărată
de sacul zdrenţuit şi burduşit
de clipele
gălăgioase sau liniştite
care ţâşnesc
pe unde-apucă
prin viata noastră şi-a lor
şi cine mai ştie a cui
trăieşte sub diferite forme
dar nu trecerea ta-i importantă
o cunoaştem
chiar dacă n-o conştientizăm
decât uneori.
De ţi-aş spune
să mai faci vreun popas
sigur eşti surd
niciodată nu auzi
de-aş încerca să te fac atent
să te mai uiţi în jurul tău
sigur nu mi-ai da importanţă
că ochii tăi
sunt adânc pironiţi în zare
de te-aş ruga
să te mai odihneşti şi tu puţin
că ţi-o fi de-atâta alergătură
sigur nu mi-ai putea răspunde
fiindcă nu ai gură.
Degeaba m-aş căzni cu tine
că noi doi n-am ajunge
la niciun consens
că oricât ar fi
de ,,vai mama lui'' sacul tău
tu tot ne ţinteşti pe fiecare
cu momente ce se înmulţesc
în secunde şi ore
şi tot aşa
până când devin zile şi ani.
Dar ştii ceva timpule?
Mă-ntreb aşa
dacă ai şi tu gânduri
ca oamenii?
Dacă ştii sau ai măcar
vreo idee trecătoare ca tine
din ce sunt compuse
toate acele clipe
pe care le tot pierzi
datorită sacului tău amărât
pentru oameni şi Pământ?
Aaa! Să nu uit
să te mai întreb ceva:
nu vrei să-ţi schimb amărâtul ăsta
cu un sac nou
şi s-arunci nişte clipe
mai frumoase şi bune?
Nicio speranţă cu tine
dar întrebam şi eu aşa
că tu doar treci
pe aleile şi străzile vieţii
n-ai nicio grijă de gândurile mele
dedicate ţie.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii
Mulţumesc, doamna Elena!
Foarte adevarat, de bunaseama timpul trece si nu ne ia in seama.
Lecturat cu drag.