scârțâie fântâna

[ION IONESCU-BUCOVU]

scârțâie fântâna

 

cumpăna fântânii,

mână argintie,

doarme între moarte

și-ntre veșnicie.

 

fântână, fântână,

strălucesc în tine

mii de stele sure,

ape cristaline.

 

numai luna șuie

oglindește-n apă,

stă ascunsă-n neguri,

umbra își adapă.

 

sunete profunde

se aud în zare,

zgomot greu de unde

din adânc răsare.

 

un luceafăr mare

cade-n unda apei

și din el răsare,

mare, Cornul Caprei.

 

unde-i fântânarul

ca să te sleiască,

ți-a secat izvorul,

vatră românească.

 

în bruma de seară

scârțâie-o fântână,

te-am strigat aseară,

unde ești, stăpână?

 

scârțâie fântâna

numai pentru surzi,

scârțâie fântâna

și tu nu-mi răspunzi…

 

duminică, 29 ianuarie 2012

 

 

 

[victoria preotesescu]

FOARTE FRUMOS POEMUL..FELICITARI..

[Mihaela Moşneanu]

un luceafăr mare
cade-n unda apei
şi din el răsare,
mare, Cornul Caprei. 

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]