La Cavaillon sau în orașul Lille, se vorbește de viața adolescenților . EI ne amintesc numeroase aspecte celor adulți. E vorba de fragilitate. Un salt ca în neant, cu iubiri care nu se desfășoară cu bine, dar și iubiri infinite,speranțe imense, solidaritate.
Aceste cuvinte niciodată spuse, sunt ale elevilor Liceului Nr. 8 din Cavaillon. În timpul unui an școlar, două zile pe lună, 24 de colaboratori artistici au intrat într-un Laborator cu Estelle Savaste, cea de la care a pornit proiectul, unul din cei 15 autori, alături de mai mult de 9 adolescenți prezenți la spectacol din partea Liceului din Cavaillon.
Adolescenții, în timpul școlii au fost invitați să scrie scrisori către orice destinatar vor ei. Apoi Estelle a selectat 9 scrisori și s-a dus la diferiți prieteni: regizori, scriitori, dramaturgi și i-a rugat să răspundă , ca și cum ei ar fi destinatarii.
Astfel au rezultat 9 perechi de scrisori ale adolescenților și răspunsuri aferente aduse acestora. Exemple de scrisori sunt cele :" către fiul meu"," către mine când voi fi mare"," către tata","adresate fetiței timide care eram eu"," către bunicul meu", către existența-boala mea"," către persoana care mi-a modelat viața", etc.
La cele 9 perechi de persoane, răspunsurile au fost mai consistente decât scrisorile respective.Au fost puse de aceea în scenă. Pornind de la acestea a provenit o piesă cu un actor și o actriță. Pe magnetofon era înregistrată vocea copilului, pe care noi spectatorii o ascultam atent. Erau câte doi actori pentru fiecare scenariu.
Noi, privitorii eram pe o scenă cu scaune de jur împrejurul actorilor. Ei ne erau foarte aproape.Au vorbit cu fiecare dintre noi. Ne-au lăsat poza din tinerețe să o vedem.
-Eram mic nu e așa, a spus unul din ei , după ce am cercetat poza. A continuat:
-Nu a fost vorba de o acțiune propiuzisă, ci doar de faptul că ea te face să te emoționezi. E vorba de corespondența între un adolescent și un adult, ca și cum acesta ar fi fost destinatarul. Realitate și ficțiune în același timp.
Într-un anumit grad de intimitate al jocului, doi actori au făcut să li se întâlnească vocile, să rezoneze una cu alta, în fața noastră, prin momente puternice petrecute în viață.
Actrița care a jucat cu tânărul a pus apoi întrebări, la adăpostul unei noi creații, în direcția adolescenței. Până la urmă a fost vorba de două perechi de actori care s-au succedat.
Elevii aveau cincisprezece ani. Cei care au scris scrisorile au revăzut piesa. Nu erau doar dintre cei care nu au scris.
În 2015, proiectul amintit s-a putut pune în practică /1/. S-a creat o clasă de teatru de elevi. Douăzeci și patru de copii din clasele secundare au participat la acest Laborator.
Li s-a vorbit de neascultare, un subiect în jurul căruia s-a dorit să se lucreze, pentru a realiza o creație deosebită . Titlul: "Nous, dans le desordre". A fost dezbătut totul cu ardoare. Au apărut primele teme de improvizație.
S-a propus elevilor din prima zi de întâlnire un termen de timp pentru a redacta scrisorile. Ele au fost bulversante.
Elevul Colin i-a scris bunicului acestuia, deși era decedat de 7 ani, pentru a îi comunica faptul că pastele umplute-raviolis nu mai au același gust,ca înainte cu 7 ani.
Elisa s-a adresat iluzoriu "eului" său, pentru că nu știa încotro se îndreaptă. Maxim i-a scris fiului prezumptiv, cum și-l imaginează la un moment dat al vieții acestuia.
Sarah i-a scris tatălui acesteia, absent în ziua nașterii, care nu a mai apărut niciodată în viața sa.
Emoții importante din viața de adolescent transmise nouă celor adulți. Am discutat la sfârșit cu cei 15 autori. O serie de participanți și-au expus părerea. Am întrebat cine a dat răspunsuri elevilor.Ni s-a explicat că a fost vorba de prieteni ai persoanei care a inițiat discuțiile.
Am reflectat asupra a ceea ce este de făcut mai departe, de fiecare dintre noi.Finalizarea nu era terminată încă.
Foarte interesantă a fost o scrisoare a unui adolescent , adresată tatălui, pe care nu a putut niciodată să îl cunoască. Nici mama acestuia nu știuse ce să îi răspundă.
La fel, cea adresată de un elev "bolii sale din copilărie".Între autori s-au situat scriitori care au răspuns tinerilor: Pauline Bureau, Veronique Cote, Marc Antoine Cyr, Marie Desplechin, Emmanuelle Destremau, Delphine de Vigan, Laurance Henry, Annick Lefebre, Sylvain Levey, Fabrice Melquiot, Anne Marie Olivier, Estelle Savasta, Karin Serres, Luc Taragtar, Catherine Verlaguet.
Pe cei menționați mai sus îi chemau: Colin Granier, Elișa Baldi, Maxime Lambert, Sarah Rossi, etc./1/
Bibliografie
1.xxx Program spectacol "Scrisori niciodată scrise" – Compania Teatrală - "Hippolite a mal du cœur sau Pe Hyppolite îl doare inima". Espace Alain Poher
-->
Comentarii