Cândva am să plec, cândva ai să pleci
Trupuri brodate pe alte poteci.
Vom fi o adiere de lumină
Când timpul amintirea ne alină
Prin stinsă pulbere de stele reci,
În nopţile de dimineţi prea seci,
Limpezi să curgem in plină iubire,
Argint de lună pe dreaptă zidire.
Cândva ai să pleci, cândva am să plec,
Aduceri aminte ne mai petrec,
La porţi de ceruri un pod se deschide,
Suflet urcăm cu trupuri de silfide.
Prin alte lumi ne poartă chemarea
Când uitarea-şi varsă febril sarea,
Creşte frenetic din iarbă şi noroi,
Semper idem lumea trece peste noi.
-->
Comentarii
Sincere felicitări, Agafia! Citit cu drag,