Asfaltul se desfăşoară în faţa TIR-ului şi se face sul în urma lui. Milu mestecă din proviziile doamnei de la bar şi se tot miră:
- E frumos aici la matale! Nu vrei o înghiţitură? Am şi ciocolată, e bună la drum, dă energie.
- Nu, mersi! Mănâncă tu, că prea eşti anemic.
- Păi nici ca matale, cu burta până la genunchi, de abia încapi sub volan! Nu te doare spatele?
- Ba mă doare, dar ce să fac? Boală profesională, stau prea mult jos.
- Văd că n-ai nici pantofi în picioare. Nu prea se câştigă în meseria asta!
- Nu mori de foame. Pantofi? Am pantofi, dar mi-s unghiile încărnate şi mă încurcă la pedale.
- Du-te la doctor, ştiu eu unul bun, care l-a operat pe nea Ilie, da-i de inimă.
- Am fost şi mi le-a scos cu totul, dar au crescut la loc şi mai rău.
- Atunci taie degetele!
- Eşti nebun?
- Un pic.
- Eu te-am luat să-mi ţii de urât, nu să-mi măsori burta şi să-mi dai sfaturi medicale!
- Gata, tac!
După un timp în care Milu admiră în tăcere peisajul, bătrânul şofer nu mai rabdă:
- Acu’, ce taci! Tot tu te superi?
- Am vrut să mă fac şi eu şofer...
- Şi?
- Nu corespunde fişa medicală.
- Aici... cred că au făcut bine.
TIR-ul face câteva curbe scurte şi se opreşte.
- Intrăm în vamă şi trebuie să spăl maşina. Vezi să nu ai prostii prin sacoşă, că ne leagă pe amândoi. Şi buletinul, să-l ai la îndemână.
- N-am niciun buletin.
Omul se uită la Milu cu milă:
- Eşti plecat de-acasă cu totul, omule! Uite aşa se strică o prietenie. Cum vrei să treci graniţa fără acte?
- Pe jos.
- Ce mă fac eu cu tine, băiete? Câţi ani ai?
- Când a murit mama, vecinii ziceau: ce se face copilul ăsta singur la zece ani?
- Când ţi-a murit mama? e curios bătrânul şofer.
- Acu’ vreo 20 de ani.
- Vai de mama ta!
- De ce? Ea a murit, nu mai are nici o treabă.
- Uite cum facem: tu stai aici şi aştepţi, eu mă duc până la maşinile de colo să văd care merge înapoi de unde te-am luat. Vorbesc eu să te ia şi pe tine.
Ascultător, Milu se aşează pe marginea bordurii şi-l urmăreşte pe şofer cum trece de la un TIR la altul. O umbră îi împiedică privirea. Se uită mirat în sus. În faţa lui stă o fată care-l priveşte cercetătoare. Îl întreabă:
- Şi tu eşti de la casa de copii?
Milu priveşte în jur pentru a se convinge că întrebarea îi este adresată lui.
- Nu. De ce?
- Aşa arăţi.
- Da’ tu?
- Eu da. M-au dat afară de-acolo, da’ nu m-au lăsat să trec dincolo.
- De ce?
- N-am documente. Pot să stau lângă tine? Ce mănânci?
- Ciocolată. Vrei?
Fata se grăbeşte să onoreze invitaţia.
- Da ştiu că ţi-e foame! Am şi biscuiţi.
- Mai târziu.
- Mai târziu nu mai sunt aici. Plec.
- Şi eu plec. Nu-i nimic, vin şi eu
Bătrânul şofer se apropie de ei:
- Cine-i fătuca? Nu cumva... doi boschetari? A tunat şi v-a adunat.
Cei doi îşi trag capul între umeri.
- Nu vreau să ştiu nimic! zice şoferul întinzând mâna. Uite! Mergeţi la maşina aia verde, poate vă ia pe amândoi. Mergeţi sănătoşi!
- Să ne vedem cu bine! îi urează Milu în loc de mulţumire.
- Ne vedem, ne vedem! mormăie bătrânul derutat.
*
- Cum te cheamă şi câţi ani ai? o întreabă Milu pe fată în timp ce o ajută să coboare din maşină în aceiaşi parcare din marginea oraşului din care plecase.
- Am 18 ani, stai liniştit!
- Atunci ce-i cu păpuşa aia în mâna ta?
- Asta nu-i păpuşă, nu-mi plac păpuşile, e un urşuleţ.
- Tot aia e.
- Ba nu, e Tâcă, talismanul meu!
- Şi eu am un talisman.
Milu îi arată la gât un glonţ prins cu un şnur.
- E de la tata, a fost poliţist. Ăsta e glonţul cu care a fost împuşcat.
*
-->
Comentarii