- Trebuie să aflu ce se întâmplă, hotărăşte el. Ar fi bun un detectiv, dar m-aş face de rahat, ar râde de mine şi m-ar trimite la psiholog, ceea ce n-ar fi chiar aşa de rău. Dar, mai bine nu.
Se îmbracă lejer şi iese pe aleile dintre blocuri. După vreo jumătate de oră de inspectare a terenului revine în casă pentru a-şi lua o carte, apoi alege strategic o bancă de pe lângă blocurile vecine şi se pune la pândă. Mai citind, mai aruncând un ochi către blocul lui, timpul trece şi nimic. I se face şi foame. Vrea, nu vrea, trebuie să abandoneze pânda.
Apropiindu-se de casă, mai să leşine. Un geam de la apartamentul său e deschis şi perdeaua fâlfâie în exterior.
- La asta nu m-am gândit, am urmărit numai intrarea. Ar trebui să anunţ poliţia...
N-o anunţă din aceeaşi teamă de ridicol, dar se apropie pisiceşte de fereastra deschisă şi ciuleşte urechile fără a se arăta în cadrul ei.
Din interior se aud uşoare zgomote care puteau fi şi de la vecinii de sus. Fără a mai sta să analizeze situaţia se repede, dă perdeaua într-o parte şi se strigă pe el însuşi.
- Mihai, eşti acasă?
Înăuntru tăcere.
- Vezi că vin pe la tine! mai strigă el şi în loc să meargă spre intrare, încalecă fereastra.
Cu ochii în patru şi frisoane pe spinare verifică toate încăperile. Uşa de la intrare e incuiată.
Aparent nimeni şi nimic deranjat, dar, în bucătărie o oală aburindă se odihneşte aşezată pe masă peste un fund de lemn. Năuc, cu urechile vâjâind şi tremurând se lasă pe pat. E incapabil de orice acţiune sau act de gândire.
După mai multe minute de nemişcare îl învăluie un val de căldură, trupul i se destinde şi neliniştea dispare. Deschide ochii. În faţa lui, o pereche de opinci jos şi o suzetă pe patk alături de el.. Le ridică şi le studiază cu atenţie fără a se întreba ce caută acolo. Opincile nu sunt din cauciuc, aşa cum a văzut prin diverse târguri, sunt din piele, probabil de porc. I se par cunoscute şi nu ştie de unde. Le aşează cu grijă în hol alături de încălţările lui, iar suzeta o ascunde într-un borcan în bucătărie.
- Îmi bat capul degeaba. Mai mult ca sigur vreun coleg se ţine de poante. Am destui „veseli” printre ei, ca şi mine de altfel.
*
-->
Comentarii
Mi se pare mie sau domnul Mihail Toma a revenit pe site?
Ar fi fabulos. Am citit eu multe povești, d-astea mai gotice dar... de stafii în opinci cu suzeta-n gură și făcând ciorbă... ei, chiar n-am auzit!
Asta ar însemna să iau direcţia spre o pvestire poliţistă.
Mă gândesc să caut alt parcurs, poate spre paranormal.
Păi ... hai să te ajut. Dacă zici că-i doar bețiv de sfârșit de săptămână, asta înseamnă că se dezmeticește după mahmureală și rămâne doar cu regretele, și time missing, dar, evidența rămâne: Oala aburindă, funcție de compoziție și ingrediente trădează bucătarul; opincile, după mărime, călcătură, miros și amprentă dau o direcție iar suzeta... asta presupune o plecare intempestivă. Nici o mamă nu uită suzeta atunci când are un puiuț mic...
Spor!
Să sperăm că totul va fi bine şi că într-o zi voi înţelege de ce ne facem singuri rău.
Când logica ne spune una şi realitatea o confirmă... noi?
M-am gândit eu
, dar ce să-ți fac... ai atins, tangențial, cestiuni stringente și de mare importanță pentru viitorul nostru. Alegerea tătăroaicei nu înseamnă doar o schimbare de mentalitate ci, și un adânc calcul politic. Atent gestionată, o asemenea alegere ar reprezenta o propulsare a României pe esicherul politic, care nu s-a mai văzut de la Ceaușescu. Și nu vorbesc vorbe...
Of! Unde mă bagi, băi nene?
Am avut la Constanţa colegi turci şi tătari, unguri şi lipoveni, machedoni şi moldoveni...
băieţi şi fete de toată isprava.
Treaba e că încă n-am visat cum să continui povestea, dar nici o grijă, vine ea muza.
Vacanţă plăcută şi sărbători cu bine!
Chiar nu înțeleg de ce, noi, românii, nu ne mândrim cu stilul nostru de luptă, verificat în aproape 7000 de ani: Asimilarea.
Mereu ne-am luptat doar ca să arătăm că putem dar ne-am plictisit repede, de ce să murim de proști și i-am lăsat să-și facă de cap. Ne-am retras prin munți și tot ei au trebuit să repare ce-au stricat. După aia am început să apărem și noi, câte unul, câte altul și ne-am luat pământurile înapoi.
Și-acum vorbesc limba noastră.
Da' ce? Nu-ți place de tătăroaică? Îți trimite o siriancă focoasă, în pat, de nu-ți mai trebuie nik!Când ți-o face un dans din buric uiți și de ...
Îi cum zic eu. Trebuie să fim deștepți, și Iohanis nu trebuie să se uite în gura lui Băsescu.
Eu am găsit alte definiţii, dar mă rog... Opincile vor primi dezlegare după ce vom afla primul ministru. Asta ca să nu stric vacanţa nimănui.
-
1
-
2
de 2 Următor →