Sunt singur în noapte
gândurile mă copleşesc
un comunitar latră afară
totul e jalnic şi cam nefiresc.
Deodată liniştea se instalează
o linişte ce mă-nfioară
la tine mă gândesc necontenit
o cât aş vrea să te întâlnesc.
Simt inima-n piept cum plânge
de dorul tău pătrunzător
nici să te strig nu ştiu prea bine
vino acum, nu mai veni !
Am o durere mare-n suflet
parcă- s atins de un pumnal
e numai gândul ce m-apasă
chiar te-am pierdut definitiv ?
Amare lacrimi uşor se scurg
din ochii trişti în miez de noapte
devin un râu pe care navighez
pănă la tine să te reîntâlnesc.
-->
Comentarii
Si băieții plâng căteodată...
Să băieții plâng ,nu-i asa?
Mi-a plăcut poezia.Are text si sentiment de romanță.