Să îmi prefaci soartă gândurile
rele începând de mâine când zorile
zilei vor valsa cu minutele dimineții
care-mi pregătește de fiecare dată
aceiași porție de sentimente și trai
în speranțe înflorite dintr-un colț de
gând bun desprins din albastrul
cerului sau din întunecimea unui
nor care dețin mistere tăcute din
alte vieți de pe alte pământuri.
Dar lasă-mi te rog Lumina și-ntunericul
să caut în ele liniștea și cheia care
să-mi deschidă ușa spre firul speranței
să-l pot coase și tivi pe suflet să nu se
mai deșire niciodată pe lângă mine
pentru a se face una cu țărâna
care se hrănește mereu cu leșuri
avertizându-mă că-ntr-o zi
mă va mânca și pe mine.
Îmbină-mi soartă binele și răul
viața mea legându-le de
ambele capete ale speranței
când mă vei îmbrățișa în
această dimineață ține-mă
de mâini și picioare și alintă-mi
sufletul cu optimism și curajul
de a păși cu capul sus indiferent
de bolovanii din calea mea.
Mihaela Moșneanu
-->
Comentarii