spune-mi, femeie,
ai rătăcit şi tu ca mine?
pe ce cărări,
spre ce limanuri,
gingaşe braţe ai întins?
pe care colţ de stâncă aspră,
urmă de sânge ai lăsat?
ai strâns şi tu un braţ de frunze
ce visul nopţii l-a udat?
sub pleoapa ochilor, zbătândă,
ai legănat bastarzii prunci?
spune-mi, femeie,
când ai dansat pe gânduri,
au mai fost nebuni ca mine
să-ngenuncheze în păcat?
m-am căţărat vârtos pe munte
lăsând în spate toate cele;
cu spini în talpă tot suiam
spre un deşert fără speranţă;
voiam din cântul tău să smulg
măcar o pană, doar o pană!
şi când în vârf am zis că sunt,
de ameţeală am căzut.
m-am trezit pe arătură
până la glezne în pământ;
atunci zărit-am în călcâie,
că-mi încolţise... rădăcini.
acum văd cum urcă seva
spre mugurii ce tot foşnesc;
vlăstarii fragezi să-nflorească
în palmele-mi bătătorite.
mă taie-n suflet mângâierea
dăruită în van pietrei;
într-o-ncleştare a durerii,
iubirea am ascuns-o-n pumni.
zadarnic cat îmbrăţişarea,
orbit fiind de carnea moale,
căci trupul este amăgire,
cum visul nopţi'-i tot la fel .
dar, spune-mi, femeie,
să nu mă tem de cântecul tău?
ţi-am smuls cândva o pană,
tu ştii când lebăda... cântă ?
-->
Comentarii
...cîntec de lebădă?, nu-i o întrebare pe care s-o pui, de vrei să n-o...răpui!!!