Sub ghilotina verbelor pizmaşe,
Mă simt, de-un timp, ca peştele în apă,
Când pofta mea de stele mă adapă
Cu „găuri negre” suple, nărăvaşe.
Mai am un colţ de férigă sub pleoapă
Şi-n piept un set de vise mai poznașe –
Le-ngrămădesc cu sârg pe trei făraşe,
Atunci când luna gri în sâmbur crapă.
Dedaţi cu bătălii şi filipice,
Nu mai discernem mierea din petale;
Să fii normal – în cască ţi se zice –
E să-ţi îmbraci simţirile în zale
(Adeseori neghina, printre spice,
Se crede-nconjurată de rivale).
Comentarii
Mulţumesc, Mihai Arsene, Florin Caracas, doamna Dorina, pentru semnul de lectură! Cu drag,