Sub scânteierea florii de gutui

(sonet)

 

Sub scânteierea florii de gutui,

Am decupat simţirile de ceară,

Ce mi-au lăsat nervurile să doară,

În desfrunziri cu gustul amărui.

 

Şi domolind silabe-n călimară,

Am cutezat, în vise albăstrui,

Să îmi agăţ iubirile în cui,

Ca pe-o ebóșă palidă, neclară.

 

Când degustăm himerele în doi,

Precum o pâine coaptă-ncet pe vatră,

Sau înotăm prin lanuri de trifoi,

 

Sărind pe nenoroc, din piatră-n piatră,

Ne aruncăm în patimă mai goi

Decât un strop de ploaie în polatră...

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Mulţumesc mult, dragi prieteni: doamna Dorina, Aurelia şi Mihai, de popas şi semnul de lectură! Vă îmbrăţişez!

  • „Sărind pe nenoroc, din piatră-n piatră,

    Ne aruncăm în patimă mai goi

    Decât un strop de ploaie în polatră...”

Acest răspuns a fost șters.
-->