(sonet)
Sub scânteierea florii de gutui,
Am decupat simţirile de ceară,
Ce mi-au lăsat nervurile să doară,
În desfrunziri cu gustul amărui.
Şi domolind silabe-n călimară,
Am cutezat, în vise albăstrui,
Să îmi agăţ iubirile în cui,
Ca pe-o ebóșă palidă, neclară.
Când degustăm himerele în doi,
Precum o pâine coaptă-ncet pe vatră,
Sau înotăm prin lanuri de trifoi,
Sărind pe nenoroc, din piatră-n piatră,
Ne aruncăm în patimă mai goi
Decât un strop de ploaie în polatră...
Comentarii
Mulţumesc mult, dragi prieteni: doamna Dorina, Aurelia şi Mihai, de popas şi semnul de lectură! Vă îmbrăţişez!
„Sărind pe nenoroc, din piatră-n piatră,
Ne aruncăm în patimă mai goi
Decât un strop de ploaie în polatră...”