Multe ninsori vor viscoli prin anii mei,
dar pe trepte de destin urc cu temei,
paşii-s neobosiţi iar drumul bine ales,
doar că uneori, te simţi de neînţeles.
În păr s-au aşezat mulţi fulgi de nea,
e semn c-a nins chiar, înţelepciunea,
dar timpul filosoful, cu opera-ntreagă,
mi-a spus, nu te opri, speră, aleargă.
Încrezătoare, alerg la braţ cu toamna
şi nu-s semne, c-ar fi obosit, doamna,
mugurii din gând aşteaptă primăvara,
apoi roşul macilor s-aprindă călimara.
Voi sublima iarna din calendarul vieţii,
o purificare ce-o trăiesc numai, poeţii
anotimpul etern să-mi fie chiar, etalon,
sper să-l găsesc şi să forez acest filon.
19 Ianuarie 2017 - MIT

Comentarii