Într-o idee ce astăzi mi-a răsărit între tâmple
a înflorit renașterea scoasă cu forcepsul din gheara morții.
Senzația de neputință s-a îmbinat
cu cea dată de cucerirea lumii.
Subterfugiul pe care l-am folosit
ca să rămân doar un muritor
a fost acela de a oferi tava de ambrozie drept ofrandă
unor zei închipuiți.
Somnul pe care o să-l dorm până la a doua viață
aș vrea să-mi fie lin și lipsit de coșmaruri.
O să urmeze un răsărit de soare
așa cum nu am mai văzut niciodată
în scurta noastră primă trecere.
Tencuiala cerului o să cadă
și o să rămână doar zidurile
neprefăcute în ruine
și nici spoite de aurul unor toamne
uitate în fundul unui buzunar
cusut aiurea la haina ponosită a istoriei.
-->
Comentarii