Un gândăcel
Un gândăcel s-a furişat
La mine în odaie,
Că era ud, înfrigurat
Şi speriat de ploaie.
L-am luat în mână - uite-aşa! -
Cu grijă şi iubire
Încep cu-o frunză-a-l înfăşa
... Să simtă ocrotire.
- Cât eşti de mic! Te-ai rătăcit?
Unde-i a ta mămică?
De ce la mine ai venit?
Ai fraţi? Bunic? Bunică?
Tu la culcare-asculţi poveşti
Până Moş Ene-apare?
Eşti pedepsit, dacă greşeşti?
Te ţin prea strâns? Te doare?
Eşti obosit de-atâta drum?
Ţi-e foame sau ţi-e sete?
Merg să-ţi aduc ceva. Acum
Să nu urci pe perete...!
Mai sigur, te aşez colea
Pe pernă, lângă mine.
De scapă Rex, dăm de belea...
Fii cuminţel! Ei bine
De vrei să stai, stai cât pofteşti!
(... Sau cât ploaia va ţine ...)
Te-nvăţ să scrii şi să citeşti
Şi să te joci cu mine.
Nu fi prostuţ, nici fâstâcit,
Nu tremura de frică.
E un ţânţar ce-a bâzâit..
Îl cheamă Năsturică.
Oh, ce-am uitat! Aş vrea să-ţi zic
Dacă mă laşi, Vărgatu’...
Eşti plin de dungi... Cât eşti de mic...!
Sau vrei să-ţi spun Tărcatu’?
De-atâţia stropi, pe cer nu sânt
Nici lună şi nici stele.
Afară-i ploaie şi e vânt...
E bine-n scutecele?
Atât de multe am vorbit...
Şi fulgeră şi tună,
Mi-e frică, somn şi-s obosit..
Vărgatu’... Noapte bună!
16 – 20.05.2012
-->
Comentarii
Îmi cer scuze de intervenţie. Am făcut o mică, mică modificare... La versul: "Fii cuminţel! Ei bine", uitasem să pun semnul exclamării.... Asta e...
Copiii sunt distraţi.
Mulţumesc pentru înţelegere.
Este o onoare pentru mine... Chiar nu ştiu ce să fac: să plâng ca un copil sau ca un om mare? Mulţumesc pentru trecere şi apreciere.
Suflet de copil versuri minunate Maria ...Am extras poemul pentru carte mulţumesc frumos
Copilul din noi nu ne părăseşte niciodată. Numai noi suntem aceia care dorim să îmbătrânim mult prea repede. Mulţumesc pentru apreciere.
Minunată poezie! Felicitări!
Mulţumesc pentru apreciere şi pentru că v-aţi alăturat sufletului de copil...
Frumoase versuri!Felicitări!