Se cern zilele – e tîrziu de toamnă –
În sita ca ochii tăi, – mici – doamnă,
Stingînd vara în amintiri tulburi,
Precum vinul ce fierbe-n struguri,
Iar gerul s-a priponit pe-nalte piscuri,
Înfăşurate-n mantii de-omături,
Pe coama vîntului punînd fiori,
Împrăştiaţi apoi spre larg de zări
Se unduie-n valuri, pe pădure,
La balul de adio, o tristă despărţire,
Între apus de soare şi viaţă,
Atârnate, de ultima speranţă,
Frunzele, ruginite-n clorofilă,
Ce se desprind, filă după filă,
Valsînd prin aer, de brumă secerate,
Lăsînd păduri triste, dezgolite.
Nori de frunze vîntul poartă-n toamnă –
Imagini halucinante-n ochii tăi, doamnă.
MdRaesculum 20.11.2010
-->
Comentarii
Mircea,
cu simpatie
Vezi mai multe video din muzica
Să ai un târziu de ...primăvară, înflorit ca o grădină.
mircea,
cu drag