Timpul este miel şi călău
Spintecă cu sete blândele toamne,
Destinul necordial suflă ca un alizeu.
Și-mi frânge ramurile fine...
Lumina mi-este vis sfios de vară
Cu frunze şi muguri de vânt,
Plesnind într-o toamnă amară
Ce n-aş da să o nasc în cuvânt.
Clipa zdrențuroasă s-o îmbrac de gală
Visul s-o invite la un dans nocturn
Pe muzica vieții, iluzie regală
Ce o fredonam cu toții cu-n glas diurn.
Povestea nu-i veche, nici nouă,
E scrisă cu degetul de Dumnezeu
Iar fiecare gând e strop de rouă
Sorbit de-o inimă la greu...
-->
Comentarii
Mulțumesc frumos pentru popas, AureliaAlbAlbatros!