Toamnă amară

 

Timpul este miel şi călău

Spintecă cu sete blândele toamne,

Destinul necordial suflă ca un alizeu.

Și-mi frânge ramurile fine...

 

Lumina mi-este vis sfios de vară

Cu frunze şi muguri de vânt,

Plesnind într-o toamnă amară

Ce n-aş da să o nasc în cuvânt.

 

Clipa zdrențuroasă s-o îmbrac de gală

Visul s-o invite la un dans nocturn

Pe muzica vieții, iluzie regală

Ce o fredonam cu toții cu-n glas diurn.

 

Povestea nu-i veche, nici nouă,

E scrisă cu degetul de Dumnezeu

Iar fiecare gând e strop de rouă

Sorbit de-o inimă la greu...

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->