Un sfârșit de August 2024 un pic mai răcoros, deși razele soarelui au reușit să dojenească serios solul care a acumulat de multă vreme o lipsă de precipitații destul de semnificativă, și un început de Septembrie 2024 cu gândurile îndreptate către toamnă, către temperaturi mai suportabile și către boboci cât mai rubiconzi și panere cât mai pline de fructe și legume… Continuăm să sperăm și să visăm, dar realitatea mai puțin favorabilă se încăpățânează să se mențină, iar pericole noi sau mai vechi se profilează și se ițesc. Recent, a trebuit să culegem prematur strugurii din cauza neiertătorilor și insensibililor grauri. O parte ( mai mică ) din strugurii culeși au fost de viță nobilă și i-am tratat cu atenție. Îmi place mustul, mai sorb câte un păhărel de vin la ceas aniversar și îmi place să cred în virtuțile terapeutice ale rodului viței. Dintre merele și gutuiele culese am făcut zilnic suc cu puțină zeamă de lămâie pentru a mă hidrata corespunzător…
Secolul XXI în care trăim obligă la multă atenție și la multe responsabilități asumate. Științele, coroana lumii, și-au spus și își spun zilnic cuvântul… Au transformat în ultimul secol comunitățile umane și cu toate acestea umanitatea este la început de drum. Temerari, eroi, pionieri ( sau toate la un loc ) s-au străduit periodic să inventeze și să inoveze după priceperea și după harul ( darul ) primit de la divinitate… Chiar și cerurile încep să-și devoaleze tainele, iar omul se crede deja un mic dumnezeu, uneori chiar se joacă de-a Dumnezeu… E, de asemenea, foarte important ca suma lucrurilor cunoscute să fie validate și să aprofundăm, dacă e posibil, cu o rapiditate și intensitate mai mare… M-a uimit și copleșit din copilărie temeritatea navigatorilor, primii oameni care trebuie să se fi aruncat în necunoscut fără nicio garanție. Recent citeam că doar un procent din totalul viețuitoarelor oceanelor planetare sunt cunoscute. Atât de puțin și totuși omul a navigat ca un Ahab în căutarea viselor, în inițiativa de a depăși obstacole sau de a se autodepăși… Mulți au ajuns ofrandă întinsului apelor și nimeni nu-i va cunoaște, dar primul pas către zbor a fost acela de a înfrunta valurile și forțele naturii… Provocările vremurilor noastre sunt spațiul extraterestru care are numeroase necunoscute. Progresele în domeniu pot fi percepute oximoron, dar măcar la nivel de concept multe lucruri bune s-au întâmplat. Marele meu disconfort din acest punct de vedere este că spre exemplu cercetătorii pretind că se știu atât de multe despre univers, dar nu se știe dacă mai există o planetă în plus în sistemul nostru solar. Recent, James Webb, celebrul telescop, a surprins un quasar în lumina lui adevărată, dar despletită în patru imagini reflectate după regulile fizicii de o galaxie apropiată. Povestea pare foarte interesantă deoarece acest năzdrăvan se pare că a pulverizat toate stelele din jurul lui în urmă cu câteva miliarde de ani, rezultând o imensă gaură neagră. Și pentru a fi cât mai exacți, distanța la care se găsește acest quasar față de noi este de ( doar ) 6 miliarde de ani lumină…
Am participat spre finalul celei de-a două decade a lunii august, într-o splendidă zi de sâmbătă, la un memorial orădean de șah organizat de un profesor bihorean la universitatea reformată Partium. Frumoasa tradiție reformată s-a împletit armonios cu pasiunea pentru sportul minții… Fără a mă împăuna, am obținut patru victorii din șapte runde și am simțit că jocul meu de șah fizic e mai sigur, deși la două partide din cele pierdute am pierdut pe mici erori personale. A fost pentru prima dată când am câștigat ceva, adică un premiu la categorie în valoare de o sută de lei. Vă dați seama, emoție măricică ! Nu valoarea premiului a contat, ci faptul că mica mea performanță a fost apreciată și că nu am ieșit pe minus… Emanuel Lasker spunea cu ironie despre jocul de șah: ”când vezi o mutare bună, caută alta și mai bună”…
De asemenea, tot în plan local, o mică colaborare s-a înfiripat și dincolo de mici beneficii financiare, faptul că numele propriu a apărut deja la un volum deja publicat în dreptul rubricii Corectură, m-a bucurat enorm. Am fost satisfăcut, de asemenea, că munca mea a fost respectată. Corectura nu e chiar simplu de realizat, iar editurile mici și mijlocii nu o duc bine deloc. Majoritatea acestora sunt susținute din donații sau din activități antreprenoriale mai profitabile. Paradoxul este că contentul online se găsește și în România în topul veniturilor, dar editurile supraviețuiesc doar prin pasiunea pentru carte a inițiatorilor și a puținilor cumpărători. Volumele la care am făcut corectura reprezintă contribuții notabile în domeniul spiritualității creștine cu trimiteri la educație și psihologie. Am fost și un cititor în același timp și am simțit că, dincolo că am înțeles tot demersul și exprimările autorilor, am revenit la exercițiul unor lecturi profunde și antrenante… Din primul volum mi-a revenit deja un exemplar gratuit și am fost extaziat de splendida reușită editorială… Cicero spunea cu înțelepciune: ”Dacă ai o grădină și o bibliotecă, ai tot ceea ce îți trebuie… ”
Dacă în plan internațional situația se menține suficient de încordată, iar în țară prețurile și veniturile nu dau o rezultantă favorabilă cetățenilor, eu mi-am impus un semi-exil la propriul domiciliu care nu mă deranjează complet, dar mă nemulțumește oarecum imposibilitatea de a fi mai liber sau de a fi cu adevărat liber și independent… Sunt mâhnit de soarta celor care trăiesc trauma nemeritată a războaielor și nu mai înțeleg de ce nu se depun mai multe eforturi pentru pace… Ce frică teribilă trebuie să simtă oamenii confruntați cu războiul purtat cu mijloace supraomenești. Rachete, drone brăzdează acolo cerul și ei parcă rostesc precum versurile poetei Sapho din Fragmentul 2: ” Foc cumplit sub piele mi se strecoară/Să mai văd cu ochii nu pot și tare-mi/Vâjie auzul/ De sudoare-s plinăși mă cuprinde-un/ Tremur; și mai galbenă sunt la chipu-mi/ de cum este firul uscat de iarbă,/ Parc-aș fi moartă… ”
Se apropie și ziua mea de naștere ( 10 septembrie ), ( pentru a câta oară, ghiciți, oare?! ), și trebuie, indiferent de situația în care mă găsesc, să fiu binedispus și optimist… Cu adevărat frumoasă și distinsă a fost și Ziua Limbii Române – limba în care rostim și simțim, ea însăși o sărbătoare și o stare de spirit, chiar o formă rostită sau nerostită a spiritului… E. Cioran spunea: ” Nu trăiești în România, trăiești în Limba Română ” !
Aș dori să închei cu un triolet personal :
Visul lui Ahab
trofeu de aur Ahab visează
pe Moby Dick, balena albă,
oceanele el le brăzdează,
trofeu de aur Ahab visează…
e temerar și nu cedează,
vrea ineditul pus în salbă…
trofeu de aur Ahab visează
pe Moby Dick, balena albă…
Vă doresc o lună Septembrie 2024 prosperă, răcoroasă și benefică … !
-->
Comentarii