TRĂDAREA
Privirea spre zare, în ritmic balans,
desprinsă din conuri de umbră,
aminte-mi aduce de miticul dans
din seara aceea..., prea sumbră.
Cu aripi de vultur crescute-n călcâi
treceam peste praguri de vreme
gustând din parfumul iubirii dintâi
pe care-o cântam în poeme.
Perechi neștiute dansau lângă noi,
visând la eterna iubire,
cu zâmbete ample de vajnici eroi
pătrunși de o falsă uimire.
Priviri pătimașe scăpate din ochi
curgeau prin tăiș de trădare
spre chipuri lascive din alte perechi
cu zeci de secrete amare.
O clipă anostă a fost îndeajuns
să-aducă din hăuri furtuna –
în pașii de dans, pe gându-ți ascuns
sosea ca un vifor minciuna.
Diezii-n trompete urcau în zadar
bemolii trenau în tromboane
un glas din adâncuri șoptea cu amar:
nu-ți face din umbre icoane...!
Analiză literară de Tatiana Doina Popovici
În trei strofe polimorfe cu rimă încrucișată, măsura de 11/9 silabe, și ritm iambic, autorul se referă la "seara aceea ...". Substantivul urmat de un adjectiv pronominal demonstrativ subliniază impactul pe care l-a avut în sufletul tânărului "miticul dans". La această idee se alătură și punctele de suspensie ce lasă neterminată amintirea. Că este vorba de o iubire adolescentină reiese din avântul cu care eul liric își varsă preaplinul trăirilor "gustând din parfumul iubirii dintâi". Elanul tinereții reiese și din versurile: "Cu aripi de vultur crescute-n călcai/ treceam peste praguri de vreme" (ce metaforă superbă!)
Strofa a doua creează deja un tablou în care imaginile vizuale se amestecă cu cele motrice introducând îndoiala: "Perechi neștiute (necunoscute) dansau lângă noi,/ visând la eterna iubire". Doar că eroii au zâmbete false fiindcă "Priviri pătimașe scăpate din ochi/ curgeau prin tăiș de trădare". Substantivul "tăiș" are o încărcătură emoțională puternică asupra cititorului care a simțit măcar odată durerea trădării. Falsitatea ce anunță trădarea reiese din "privirile pătimașe", dar și din „chipurile lascive” în căutare de plăceri senzuale.
În ultima strofă, se iscă "furtuna/ în pașii de dans , pe gându-ți ascuns/ sosea ca un vifor minciuna". În zadar orchestra își trimitea "diezii-n trompete" și "bemolii din tromboane", pentru că nu reușesc să potolească "glasul din adâncuri" care-l sfătuiește pe tânărul îndrăgostit: "Nu-ți face din umbre icoane!"
Ca și la alte texte, autorul folosește ca titlu un substantiv comun articulat cu articolul enclitic "a" pentru a sugera un obiect, un fapt cunoscut. Sinonimul acestui substantiv este "infidelitatea" pe care eul liric o constată în timpul dansului prin intermediul limbajului non-convențional: zâmbete false, priviri pătimașe , chipuri lascive. Memoria afectivă păstrează peste timp tabloul unei triste seri de dans, poetul subliniind acest fapt cu ajutorul unui superlativ realizat cu adverbul "prea" și adjectivul "sumbră".
Deși textul are doar trei strofe polimorfe, autorul reușește să le ornamentele cu metafore: ritmic balans (inversiune), miticul dans, aripi de vultur, praguri de vreme, eterna iubire, zâmbete ample etc. Spre final apare o comparație și ,în același timp, o personificare "sosea ca un vifor minciuna".
Din tabloul realizat cu imagini vizuale, motrice, sonore memoria păstrează "miticul dans" (dans de poveste) din " seara aceea ...prea sumbră" (tristă)
Poezia de dragoste "Trădarea" dovedește încă odată că poetul Corneliu Neagu este un romantic care știe să armonizeze elementele romantice cu cele onirice și chiar simboliste.
-->
Comentarii
Felicitări dumneavoastră pentru poezie, felicitări doamnei pentru analiză!
Stimată doamnă Dorina Pop, cuvintele dumneavoastră ajung ca un balsam binefăcător pe sufletul meu zbuciumat de trăirile tumultuoase ce m-au însoțit de-a lungul vieții! Sunt onorat de aceste cuvinte și vă mulțumesc cu respect!
Postările dumneavoastră, domnule Neagu, sunt ca o lecție de literatură contemporană. Apreciez acest lucru și mă hrănesc cu analiza pe text a doamnei Tatiana Doina Popovici. Aplaud însă cu sau fără analiză pe vers, poeziile pe care ni le oferiți, ca o oază de eleganță a scrisului, a versului, a mesajului. Felicitări!