Seara, desuete
mă năpădesc cuvintele
vândute mai pe degeaba
unele slabe, alte, cochete
rubensiene forme concrete
în graba
de a-mi fi pe plac.
mă iubesc la buzunar
pe rând,
și nu-mi pare rău
oricum e gol....
dănțuim apoi toată noaptea
amor nebun, nelumesc
eu le ador
ele doar se dăruiesc.
dimineața
cafeaua e atât de amară.
viața
e doar mocirla
dintre două cuvinte reale
ce se iubesc,
sau nu.
03 03 2012
Ștefan Oană
Comentarii
Va multumesc cu mare drag!!!
Frumos...felicitari
Frumos poem