tu n-ai știut
tu n-ai știut să legi
descântecul de veșnicie,
te-ai tot jucat ca frunzele
prin toamnă,
dintr-un fior
tu ai făcut vioară,
peste amurguri roșii
de cristal.
ce a rămas a fost tăcerea,
pe lespezile
moartelor fântâni,
destinul
ne-a golit veșnicia
preaplinului
și-am rămas ancorați
nepereche
într-o oază de veghe.
patima a cerut
totdeauna răspuns,
dar tu l-ai ascuns…
vineri, 31 august 2012
Comentarii
...importantă-i ancorarea-n nepereche!