Tu vezi în ea
Ardem clipe la temelii de catedrale,
de sunete şi cuvinte grele, fără să poată să se mai nască.
Suntem grăbiţi? Poate da, poate nu,
Ne complicăm când totul poate fi simplu!
Tu vezi în ea imaginea dorită,
Tu vezi în ea izvor, cer necuprins,
Tu vezi în ea torentul de lumină,
Tu vezi în ea cântarea bobocului de floare,
Tu vezi în ea zefir de primăvară.
Un nor de-adie azi e suficient
pentru ca umbra să te schimbe?
Un gând ţesut şi încâlcit e suficient
pentru a topi călătoria cuantelor-lumină?
Acum poate deveni oricând Atunci - ieri, azi, mâine!
Nu poţi opri clipele,
Nu poţi fi ieri ceea ce eşti astăzi,
Nu poţi aduce înapoi ceva din urmă,
ceva care să se repete, poate altfel, dar să se repete.
Şoseaua este pustie, nu erai acolo unde trebuia să fii.
Sosiri şi plecări, viteză,
intrări şi ieşiri, sublimul - o singură intrare -
Rutina naşte golul, rutina ne ucide,
gânduri capcană,
pânze de păianjen şi timpul, şi timpul ce-aleargă...
Acum goneşte spre mâine, iată, deja a trecut,
Fuga, eliberarea reţinerii, ruperea lanţurilor,
Alergi printre bucurii şi lacrimi,
creaţia se face din mers,
Facere, nu desfacere, apocalipsul Acum!
Vrei lumină,
mai multă lumină decât flacăra unei torţe,
Lumina strânsă într-un cerc,
Capcană de gânduri şi straturi de metafore,
Dormi, dormi, din Lethe vei sorbi!
Ceva îţi spune să nu opreşti clipa,
să te opreşti, tu, Călătorul,
A sosit vremea schimbării, vremea pământului,
Nu vrei să te trezeşti - fără frică, fără regrete -
clipei îi este teamă, nu ţie! Alegeri, viaţă, credinţe...
Iubim, dar când, cum şi ce iubim - imaginea, dorinţa,
crezul sau întregul? Unde e zborul dacă secunda trece?
Cum să nu te blochezi printre ruine
devreme ce calci peste tine fără să poţi să te mai recompui?
O clipă pe care ai visat-o ai trăit. Cu totul alta!
-->
Comentarii
Mircea, acum goneşte spre mâine, iată, deja a trecut... sa traim intens fiecare clipa!
Cu pretuire, Irina
Multumesc, Camelia, pentru clipa adusa prin gand si cant.
Cu pretuire, Irina
...dar zbori spre viitor împreună cu clipa
Intr-adevar, Patricia, e suficient sa iesim din tenebrele umbrelor/ proiectiilor noastre ( peretele din alegoria peşterii lui Platon), prin poarta catre noi insine, poarta trezirii Acum, eliberandu-ne din realitatea secunda cu iubire, atentie si afectiune!
"Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră." ( Matei 6:21)
Cu multumiri si aleasa pretuire, Irina
Frumos ai simtit, frumos ai vazut! Multumesc, Viorel.
Cu drag, Irina
Eu văd în ea tot ce ai spus
Văd clipa ce-a venit de sus
N-o pot opri, mă opresc eu...
Și-admir povestea-ți curcubeu...