ULISE
(Corneliu Neagu, 29.06.2019)
Ce faci atâtea nopţi fără mine
prea neuitata clipei ce vine?
O, cum te leagănă gândul meu singuratic,
fir nevăzut în stratul freatic!...
Cum caut umbra chipului tău care piere,
pe holuri de vis, cu false unghere!
Și răsuflarea-mi străină se curmă
pe ultima uşă trântită în urmă.
Pereţii ovali se-ntorc în oglindă –
vor în ghiocul lor să mă prindă.
Și gâdnuri nătânge plutesc prin odaie,
în cioburi de visuri rebele mă taie.
De unde te ştiu şi câţi ani trecură
în urbea în care norocul se fură?
Ce daruri de preţ mai sunt prin vitrine,
în şopul ornat cu lucruri străine?
Câti doctori mai ies în ştiinţe exacte
și cum se mai vinde sticla de lapte?
Ce mobile noi se mai urcă pe scară?
Nici nu mai stiu, e iarnă e vară…?!
O clipă se leagănă gândul alene,
pe punte Ulise, vrăjit de sirene,
adoarme cu mâna în barba-i ţepoasă
și visul îl poartă departe, spre casă.
Vis rătăcit prin hăuri flămânde…!
Dar unde-i e casa şi ţara, pe unde?
-->
Comentarii
Mulțumesc, Dorina Pop, pentru gândul ales !
Mulțumiri alese din partea mea, Daniela Vâlceanu !
Frumos! Felicitari!
Semn de plăcută lectură.