Cândva om fi sfioase umbre râvnind la izul de gutui,
Ne-om „vindeca” singurătatea cu simţăminte amărui.
Ne vom feri sub crugul zilei de rânjetul anxiogen
Al morţii, care smulge clipe din fiece ipochimen.
Vom sta la coadă la uiumuri* cu tolba plină de pământ
Şi-om fi iluziilor noastre cel mai fidel îngrăşământ.
Eliberaţi de vicleşuguri şi dezbrăcaţi de vechiul chin,
Spre infinituri vom purcede cu paşi mărunţi de Shaolin.
*uium: vamă (aici)
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Privesc viscolul care pe stradă iar vine, Iarna a acoperit bine iar străzile toate,În casă lângă foc îmi este acum bine, Vântul în curte fulgii incepe să caute,Întotdeauna de vântul iernii am teamă, Pe la geamuri vântul viclean bine trece, Un fulg…
Citeste mai mult…Văzduhul înghețat este în așteptare,M-am săturat de atâta rece nemișcare, Iarna este peste noi acum îar stăpână, Pe Cer norii întunecați repede se adună. Stau lângă foc intr-o noapte de iarnă Primesc iar Cerul dar apare Luna plină,Și în clipele…
Citeste mai mult…M-am trezit dimineța într-o zi senină,Dar de pe Cer multă zăpadă o să vină,Cu pași mici fulgii de zăpadă pe stradă,Vor iarna în sanie cu sacul să o vadă. Este iar o zi senină cu foarte mult ger,Apar mulți fulgi de zăpadă acum pe Cer Vântul mângâie…
Citeste mai mult…Price poveste începe cu a fost o dată Cu un fir de mătase a fost iar brodată În seara asta ninge in curtea frumos Aș vreau să fiu iarna un mic eschimos. Baba Dochia își mai pune și un cojoc, Este frig dar mai arunc lemne in foc,Bezmetic vântul…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Admirație și drag!
Timizi sau curajoși în har,
Citim poeme ca pe-un dar
Și-l admirăm pe autor
De care chiar ne era dor.