Un lanţ al vieţii, fiecare picătură contează!
                              

Printre picăturile ploii
preschimbate în perle rotunde am venit,
Din picături s-a format viaţa,
misterul picăturilor lucrează în timp.

Un lanţ al vieţii, fiecare picătură contează!

Printre umbre albastre,
în sclipiri argintii, luna se stinge în scoarţa copacilor.
În toate există o sevă, fiecare sevă îşi are tainele ei,
Plutim şi nu ştim cum plutim, simţim şi nu ştim cum simţim.

Între totul şi nimic rătăcim noi,

Pentru fracţiuni de clipe se întâlnesc oamenii,
într-un timp în care
viaţa şi moartea se împletesc amestecându-se,
Toţi avem câte o stea,
de nu reuşesti s-o atingi sus, se stinge ea şi te caută pe jos!


Fericirea e simplă,
la îndemâna oricui şi, totuşi, nicăieri,
O pot atinge, aş vrea să dureze, e-o regăsire, un vis,

Închide ochii, te ating în lumina care ne inundă!

La un capăt eşti tu, la celălalt eu,
luminoşi în timpul ăsta gol şi orb, împreună,
nemuritori parcă,
strălucind şi nicicând despărţiţi,
în timp ce întunericul, mereu întunericul,
stă în ungherele morţii,
iar noi, lucirea irizantă din razele curcubeului.
Cu picături de rouă,
de la streaşina casei, îţi adapi sufletul,
Atât ne este dat, iar noi, căutătorii, căutăm.


Desculţă, bucuria
vrea sa păşească pe durerea intensă.
De la cer la pământ nu-i decât o palmă de iluzii,
Nu regret când pierd,
ştiu că am dat ceva din mine şi mă simt mai bogat!


56280010_14346416_21395282.jpg

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->