Prin vise miroase a uitare și-a vină

În suflet e viscol și aprig mai ninge. 

Mă mint că în mine e soare mereu, 

Mai chinui un zâmbet, nostalgicul frige, 

Cu scâncet un plânset zvâcnește în puseu.

 

Împart din iubire cu zorii-o bucată.

Cu lacrimi datoare rămân nopților,

Mă-mpresură gânduri, în fugă vin, gloată, 

Retează din aripi și frâng albul zbor. 

 

Cu dulcea lui miere un rând de scrisoare 

Iarna-ndulcește, un dor mai alină.

Mă mint că e soare; de-atâta umblare 

Prin vise miroase a uitare și-a vină. 

 

Veronica Șerban

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->