Un vis îţi desenez
Timpul şi spaţiul ne separă. Prin inimă,
o poartă spre Templul Soarelui am deschis.
Întâmpini omul cu lucruri ce nu se pun
pe cântar – în unele zile eşti porumbel, în altele statuie.
Mereu intrăm în capcanele presărate în cale,
multe avem de parcurs până la a deveni îngeri.
Spinii dezvoltă noi simţuri – nedefinite emoţii –
Spre templul Luminii vom porni,
Dacă întind mâna te regăsesc acolo.
Să nu mişcăm lespezile! Ascund
o memorie a durerii – poveşti nemuritoare,
ameţitoare ca şi
traseul labirintului spre lumină.
Cupola lui
n-o vom atinge niciodată cu mâna.
Grea sarcina-şi asumă cel ce urneşte o lespede.
Un vis îţi desenez!... – O apă! Ciudat i-e cursul şi
fluviul ce te-aşteaptă! Multe ape în drum!
Aşa sunt apele curgătoare – urcă, coboară,
line, repezi, reci, calde...
În lumea asta visezi
cum timpii tăi nu au timp,
cum alergi după clipe ce se ascund,
cum te bucuri de soarele ce nu-ţi cere nimic,
cum te joci cu umbrele şi niciuna să nu plângă,
cum te bucuri de tine uitându-te şi de jos şi de sus.
Du-mă spre răsăritul soarelui lăuntric!
Mâine e un alt timp. Iubirea ~ o constantă în infinitatea
de lumi paralele, în spaţii şi timpuri oscilatorii!
Trăieşte povestea şi dormi,
Tot ce ne este interzis ne face creatori!
-->
Comentarii
Multumesc, Valentina, pentru visul floral adus.
O zi insorita!