unde ești copilărie
zvon de cerbi și căprioare
trece peste codru-n flăcări,
sună cornul peste ape,
căpriori să se adape,
căprioare vin prin timpuri
aducând miros de toamnă,
zvon de schimb de anotimpuri.
sună cornul printre codrii,
dulce corn de eminesc,
frunzele-i răspund agale,
dorului cum îi șoptesc.
sună cornul melancolic
peste toamna mea de vis,
amintiri din altă lume
cu misterul lor închis.
unde ești copilărie
să săruți codrul și cerul
când umblai hai-hui în noapte
dând în stele cu arcerul,
îngânând vorbele-n șoapte?
când vorbeai cu stelele
și intrai în hore mari
și jucai cu ielele,
în cântec de lăutari?
codrul desfrunzit te cheamă,
cade frunza veștejită,
el ți-a fost tată și mamă
în povestea ta vrăjită.
luni, 17 septembrie 2012
-->
Comentarii