Într-un lan de scai,
Şapte brute,
Cu minţi impotente,
Instincte demente;
"Mări se vorbiră,
Şi se sfătuiră",
Cum să umilească,
Să o siluiască,
Pe-o fată din sat.
Unul, "brav bărbat",
O luă-n maşină,
Că avea benzină,
(Şi-i era amic,
Hormon-Polonic)
Ducând-o pe câmp,
Animal, un tâmp...
Şi fără putinţă,
Fără conştiinţă,
În prostia-i mare,
Ceru "ajutoare",
Altor "con-ţărani",
Şase mocofani,
Să se-nfrupte, zmei,
Toţi din trupul ei,
Promovând în sat,
Rostul de bărbat!
Să-nveţe puştanii,
Că numai golanii
Ajung în jurnale,
TV, tribunale.
Aş scrie, dar doare,
Despre fapt, oroare,
(Căci e crimă, dramă,
Rup suflet de mamă!)
Cum au chinuit-o,
Cum au siluit-o,
Umilind-o-n haită,
Bieţi părinţi de fată!
O judecătoare,
Arsă-n cap de soare,
La cincizeci de grade,
Gândi: "Nu se cade,
Să-i trimit la zdup,
Aşa în "calup",
Pe mândri feciori!
Ah, îmi dau fiori!
Mi-ar plăcea şi mie,
Prin coşcane, vie..."
(Plină-s de durere,
Şi revoltă, vere!)
Şi-i lăsă...să plece.
Oare mita-i rece,
Sau e tot fierbinte?!
Tu vezi, Doamne- Sfinte,
Cum o primitivă,
Este şi ea divă,
Doar c-a judecat,
Câş ca altă dat' ?
Mama e-n durere,
Şi dreptate cere,
Căci lacrima frige,
Şi ar vrea să strige,
Cu inima-i frântă:
"Unde-i legea Sfântă?"
-->
Comentarii
Eu zic că face bine într-o oarecare măsură, căci doar aşa s-au mişcat cei din JUSTIŢIE, astfel rămânea îngropat totul, hienele libere să comită şi alte fapte grave, judecătorii corupţi, iar fata în suferinţa neputinţei şi nedreptăţii o viaţă întreagă...
Eu nu cred că am expus ororile faptelor, aşa cum s-au expus în televiziuni, ba aducând şi victima în faţa unei ţări întregi...
.
Stimă,
Stimă, domnule Muntean!
Nu pot să vă mulțumesc decât pentru trăirile sincere.
În rest... exacerbarea unei stări deja imprecare mi se pare un atentat.
Ce au făcut acei tineri, cu sau fără voia fetei, este atât de abominabil încât ar trebui să îngropăm totul în tăcere. Să rezolvăm, răzășește această disfuncție și să pândim ca ea să nu se mai repete.
O popularizare în exces, chiar cu titulatura de ”satirizată, tristă” nu face bine nimănui.
Deja mărșăluiesc pe străzi cu fundul înainte!
Trist, tare trist şi revoltător...
Vă mulţumesc de trecere, domnule Florin.
Din pacate doar atat se poate la noi ! Toata stima si admiratia mea pentru aceasta poezie !