Într-o lume literară atât de pestriță ca cea din epoca noastră se disting numeroși veleitari ai condeiului care își atârnă sentimentele pe sârmă la zvântat. Scrisul liber, însă atât de liber încât nu mai ține cont de ortoepică și punctuație, a generat o masă necritică de autori și cititori cu subite accese de maeștri închipuiți. Atât proza, cât și poezia, privite prin spectrul agramatismului și nu prin cel al nuanțelor superb combinate de autorii universali ai literaturii moderne, riscă tot mai multe derapaje spre trivialitate tocmai prin lipsa unei culturi lingvistice și literare de care dau dovadă veleitarii mai sus amintiți. Am resimțit aproape un deceniu întreg că lumea nu a mai oferit autori de seamă de la Borges și Eco încoace. Coelho este pastișat obsesiv în cărțile cu discursuri motivaționale pentru dezvoltare personală, iar, de la moartea lui Osho, se publică atâtea cărți inedite despre spiritualitate, încât am fi tentați să credem că, sub numele gânditorului indian, se ascund niște impostori cu ambiții de înavuțire.
De aceea, cred a fi de mare folosință să cunoaștem literatura tânără așa cum se scrie ea: brută și nepervertită de marote impersonale, lipsite de originalitate, spre a discrimina calitatea de gândirea în prefabricate și exprimarea în clișee. Webinariile, sesiunile literare organizate în cenacluri online și rețelele sociale care promovează stilul nou, liber de convenție, dar scrupulos în maniera sa de prezentare, au permis o distincție netă între artă literară și veleitate de orice fel.
În ciuda numeroaselor neplăceri provocate de pandemia anului 2020, totuși, a crescut disponibilitatea față de mediul online și omul a cultivat noi forme de cunoaștere, de disociere și selectare a surselor care îi procură satisfacții culturale. Ba mai mult, acolo unde comunicarea se face într-o limbă de circulație internațională, unde spiritele estetice se manifestă fără bariere pe arealul prozei și al poeziei, cititorul este fascinat de splendoarea ce rezidă în diversitatea culturală a lumii. Desigur, e nevoie să ținem cont nu doar de mantia lirică pe care o îmbracă potențialul, cât mai ales de cultura vastă cu care autorii din toate colțurile lumii ne încântă.
Iată, așadar, ne aplecăm cu interes asupra numărului 5 al revistei culturale internaționale Taifas Literary Magazine, o mostră de diversitate lirică și spirituală în a cărei incandescență vom încerca o modestă recenzie. Pornind de la retorismul căruia i se supune perfecțiunea în poezia lui Muhammad Ishaq Abbasi (cum rămâne cu frumusețea creatorului acestei frumuseți?), acest număr ne propune în prima sa rubrică recunoașterea frumuseților naturii sub imperiul rațiunii divine. Cu toate acestea, poetul american Scott Thomas Outlar resimte ecourile exploziei primordiale ce amintesc de jocurile copilăriei, însă realitatea sonoră îi arată obsesiv încotro se îndreaptă, ca o reprimare a energiei vitale în incertitudine.
In continuare, ne vom opri, cu permisiunea cititorilor, asupra unui text dacă nu de o factură baudelariană prin coloristica sa, cel puțin de un psihism straniu pe care îl regăsim în scriitura lui E.A. Poe. Taina unei nopți de toamnă, o poveste despre obsesie și temeri ascunse care se încheie cu moartea misterioasă a unei femei, construiește cu măiestrie de arhitect cadrul psihologic în care conflictul interior culminează prin căderea în inerție. Dezastrele petrecute în cel de al doilea război mondial iau calea coșmarului și redevin realitate prin filiera maniei, a viciului și a sechelelor. Încheierea poveștii conferă, prin detașare și ascundere în anonimat a eroului Stanislas, rolul cinic pe care îl joacă lumea în raport cu moartea ca realitate imediată și dusă la banalitate. Puterea de sugestie a autorului rezidă în tocmai stimularea obsesiilor până când acestea redevin fapt concret, iar enigma perpetuează cinismul de a nu înțelege ceea ce nu se vrea reamintit. Deși nu aș încadra textul în specia editorial, el este perfect integrat în debutul acestui număr.
Poate partea cea mai vastă și complexă a acestui număr o constituie secțiunea de poezie, căci ea conferă prilejul ca cititorii să se lase răpiți într-un areal macroscopic de idei și sentimente ce converg in spiritualitatea umană. Sajid Hussain își declină sufletul pe linia timpului cosmic într-un etern Acum, în vreme ce Bozena Helena Mazur-Nowak tinde să ridice ființa umană din rutină repovestind veșnicia ca pe un Neobișnuit zilnic. Pentru Gabriela Mimi Boroianu, rațiunea tuturor lucrurilor stă în iubire; în poezia ei, iubirea este prilej de regăsire a sinelui prin evocarea unui trecut diafan, este un manifest al prezenței vii (Iubirea este calea mea!), dar și motiv de retragere într-un sine asaltat de neliniști. Poezia Scrisoare a poetei Marija Najthefer Popov este un imn închinat cuplului etern, un tribut adus angoaselor pe care iubiții le trăiesc într-o perpetuă incertitudine a vieții, un elogiu celor care iubesc suprem. În poezia lui Jigme Jamtsho rezidă aleanul atavic de regăsire a armoniei interioare prin invocarea Pădurii ca mediator al acestei asidue întreprinderi, ceea ce Sameer Goel propune prin echilibrarea urii cu iubirea.
Secțiunea de eseu debutează cu o amplă introspecție în răvășire, un periplu ambiguu în care contrastele se definesc prin raportare reciprocă, fiecare cu nevoia de a arăta cu degetul către celălalt. Lidia Stoia nu se sfiește să facă recurs la sugestibilitate, ea însăși o mânuitoare iscusită a cuvântului, abordând gama largă a specificului narativ. Desigur, nu trebuie evitată anecdota Tanti Sophie, în care Anna Maria Sprzeczka-Stepien ameliorează umorul de situație prin retorica specifică dramaturgiei.
Ei bine, rubrica Taifasuri debutează cu un set de întrebări deloc retorice, ci existențiale, pe care Destiny M O Chijioke le smulge din sine spre a le propaga întregii omeniri. Rămânând în spectrul întrebărilor, iată, Lenuș Lungu ne împărtășește experiența unui interviu cu poetul Bhagirath Choudhary, un gânditor a cărui forță principială ar trebui să ne atingă pe toți.
E drept că paleta literară nu atinge cromatici dintre cele mai optimiste în acest număr, el fiind, dacă vreți, o verigă, o confesiune a lumii într-un timp care dispune ceea ce noi avem datoria să discernem. Croiala lumii se face după evenimente, dar țesătura care îmbracă lumea este însuși simțul umanității. Am dorit să scriu această recenzie nu atât pentru autorii deja cunoscuți mie pentru calitatea creațiilor lor, cât mai ales pentru a atrage atenția asupra unității în diversitate. Nu voi comite imprudența de a disocia cultura de umanitate și rațiunea de lume, căci asta ar însemna să îmi anulez întregul sistem de valori, să-mi dau peste cap referințele și, în mod tragic, să nu mă recunosc.
În final, consider recenzia de față o oportunitate de a da credit unei echipe redacționale care lucrează neobosit la proiectul Taifas Literary Magazine. Lenuș Lungu, ale cărei merite sunt recunoscute în toate colțurile lumii, se face principalul responsabil de acest proiect dificil și fezabil deopotrivă. Să nu trecem peste aportul domnului Ioan Muntean, eminența tehnică a tuturor întreprinderilor publicistice, domnia sa asumându-și finalitatea produsului de tip TLM.
Fără a trasa o concluzie de modus ad sine, semnez al tuturor
Paul Rotaru
-->
Comentarii