Laura Schussmann
Pe mine, încă,
amintirea de decembrie mă doare.
Voi îmi mai simțiți durerea?
Îmi plânge sufletul în trei culori
la voi ,de ce e,
a rămas gri speranța , oare ?
Atunci,
mi-am lăsat o clipă de viață
și o secundă prelungită de tinerețe
pe asfaltul orașului maturizării mele
89 ,București,
amintire de decembrie.
Sufletul meu în trei culori,
înroșind
a iubire pură de viață,
îngălbenind
bob de grâu speranță.
albăstrind
viziuni spre ceruri,
respira,
prin rupte infinite cercuri,
aer proaspăt de incoloră libertate,
amintire de decembrie.
Vise,
idealuri,
strălucire în priviri,
tinerețea
alergând pe alei rubinite,
sânge
picurând fără măsura măsurii
și mult zgomot pentru nimic.
Și parcă,
timpul se oprise în loc
să încătușeze trecutul în prezent.
Și așa a și rămas de atunci,
amintire de decembrie.
Apoi ,
cu fiecare zi ce trecea,
cădere liberă în absurde neanturi,
rătăciri de la idealuri înalte,
evaluări de destine,cu impertinență ,
au început să se zdrobească
speranțele,
cioburi de suflet pe caldarâm,
după ce noi acolo am lăsat
ultima picătură de sânge curat
suprema noastră jertfă de inocență,
amintire de decembrie.
Acum ,
într-o altă amintire de decembrie,
ziua e aceeași, doar anul este altul,
dar ne încăpățânam
să rămânem cu spatele la destin.
Ne-a devenit bucuria de viață
urlet înăbușit și sfâșietor suspin.
Stăm cu privirile întoarse înapoi
dinspre direcția corectă
cea de înainte ,
încercând să uităm acei ani
când plopii au început
să scuture libere vise
pe ale sufletului răni deschise..
Eu nu am uitat
voi vă mai amintiți?
Eu tot mă gândesc
voi de ce nu mai gândiți?
Eu încă vă iubesc.
Voi de ce nu vă mai iubiți ?
Decembrie, 89
amintire..
desene de : Liviu Florin
-->
Comentarii
Vremuri de tristă amintire care au lăsat urme adânci în suflet,
răni ce nu se vor vindeca ușor.
Lecturat cu plăcere, dragă prietenă