Măi, viaţă!
Clipa-n care apari e-un mărţişor
prins pe reverul sufletelor
care se-mbulzesc la porţile Pământului
să intre pe făgaşul unui boţ de carne
sau pe-al vreunui ţesut de plantă.
Tu, viaţă!
Ca o pasăre migratoare
vii pe-aci şi-aduci cu tine iubirea
care împrăştie mănunchi de beatitudine,
dar leprele care contagiază simţurile,
răutăţile, minciunile şi invidiile
le devorează un pic, şi-un pic, şi tot aşa,
până când începi să miroşi a pământ şi a cer divers,
şi deşi nu ştim cum e-acolo de unde vii,
te agăţi de toiagul timpului nostru
pentru a lăsa semnătură, posterităţii.
Viaţă!
După ce Domnul ţi-a spus în câte clipe
să-ţi îndeplineşti misiunea,
te îmbraci în carne şi te scalzi în sânge,
în apă şi în alte componente terestre, şi cu iz
din univers te grăbeşti să-ţi însuşeşti clipa,
dăruind din harul sfânt puţină pulbere stelară,
până-n momentul în care îţi vei relua
zborul în ţara ta caldă.
Mihaela Moşneanu
Comentarii