Când mă trezesc de somn buimac
Îmi fac cafeaua cu caimac
Și simt cum vlaga îmi revine
Dar mai visez un pic... La tine!
O văd aievea: mă trezea
Cu un sărut și o cafea.
Sorbind cafeaua, o visez
Cu lacrima-mi o diluez...
Aromele-i se împletesc
Cu chipul ei. Și îmi doresc
Zadarnic totul să revină:
Ea a plecat... sus... în lumină...
Iar ziua-începe tristă, lungă,
Abia aștept prânzul s-ajungă
La o cafea și-un vis de dor:
-Să mă aștepți! Mai am un zbor...
Un vecin ieșise pe bancă cu cafeaua, plin de lacrimi... Soția lui s-a dus... de ceva timp și ea-i făcea cafeaua...
Eu sunt vesel de felul meu dar.. nu m-am putut abține și-am scris povestea lui dintr-o suflare, așa cum am simțit-o eu...
-->
Comentarii
Cu mare plăcere Viorel,poți servi cafeaua liniștit deoarece am pus cele mai frumoase gânduri!
O zi buna și cât mai multă inspirație!
Mulțumesc Mihaela, cafeaua ta e așa reală... O s-o beau dimineață dacă ai pus gânduri frumoase în ea!
Frumoase versuri,felicitari!Va invit la o cafea cu caimac
Cu plăcere Viorel
Lenuș comentariul tău mă topește! E mai frumos ca poezia mea... Mulțumesc e... așa puțin să-ți spun!
Cu bucurie...
Da se poate citi şi în caimac cu un pic de imaginaţie.
Sunt aburul cafelei plină de sentimente şi dor..Adun în caimac sufletul ce vibrează și încălzește trupul la foc tainic. În mâini cuprind ceaşca de cafea și deseneaz conturul pașilor pe cărări împletite cu arome, dincolo de zborul păsărilor. Din senin se trag clopotele amiezii peste vise când desferecate taine se-adună și se-ntind în dansul soarelui dintâi. Și-atunci descoperim ochii zilei cu inima bătând.
Mulțumesc Mihaela, tu mereu simți ce încerc să spun cu sufletul!
Of!, şi este superbă poezia aşa cum aţi simţit-o dumneavoastră.
Mulțumesc Lenuș ! Ai observat că la cafeaua ta se poate citi și-n... caimac? Doar pricepere sau un pic de imaginație să avem...