Din clopote bătute-n depărtate zări,
Zâmbesc în rouă boabele de stele...
Ochiul cuprinde şoapte fericite;
Ne înrobeşte simţirea cu o naştere picturală –
Taină a Universului.
Sunt zile cu depărtări senine,
Dă-n muguri seva pământului,
Dă-n frunze bucuria luminii,
Cerul albastru spectrează-n culori...
În a primăverii dimineaţă,
Mărşăluind spre-o nouă viaţă,
Cu zâmbet larg şi paşi uşori,
Natura se bucură prin flori.
La-ndemnurile ei,
Din beţia ploii care-a trecut,
Sângele-şi varsă preaplinul
Într-un transcedental sărut
Împuşcând cu muguri fluturii din stomac şi...
Asumându-şi responsabilităţi radicale;
Respectă şi el legea naturii!
Cu încurajări în adâncul inimii,
Exersează cântecul sufletului;
Dansul vieţii e singura lui dorinţă.
Este explozie de verde;
Pe portativul planşetei,
Fluturii alergă mătăsos.
Într-o împletire de bucurie şi speranţă,
bobiţa de rouă captează lumina
şi apleacă un colţ de geană...
În marele buchet al vieţii,
A mai înflorit o primăvară;
A câta oară, iar şi iar...
S-a mai întors o filă-n calendar,
Alături de o pată incandescentă de sânge
Ce-şi înfige clocotul în ancora vieţii!
(Drobeta-Turnu Severin, 2O17, 18 martie)
-->
Comentarii
Mulţumesc, AURELIA! O duminică frumoasă!