Visăm ades egotic, visăm incestuos,
Meandrele din euri tixite-s de caverne;
Sobolii amăgirii îşi termină de ros,
La cina de pe urmă, himerele paterne.
Visăm indubitabil, visăm paradoxal,
Prin creier ni se scurge păcatul „cel” homeric;
La visuri nu există sezonul estival,
Ci numai anotimpul „salvat de întuneric”.
Iluzii incolore şi fără preambul
Ţâşnesc resuscitate, cu teamă de crepuscul;
Doar patima acceptă un rol de funambul,
Speranţele sucombă în spiritul minuscul.
Visat-am pân’ la fibră şi până la atom,
Cu tolba înţesată de temeri colosale,
Visăm eternitatea şi dreptul de-a fi Om;
Antena plăsmuirii abundă de canale...
-->
Comentarii
Domnule Niţu Constantin, versul face referire la acei semeni ai noştri fără scrupule, care fac anumite fapte (abominabile), la care întâi "cugetă" (dacă se poate spune aşa), ca apoi să le transforme în realitate!
Mulţumesc de popas/lectură! Cu stimă,
Mulţumesc mult, doamna Lenuş Lungu, onorată! Cu drag,
Mulţumesc, doamna Ciobotariu! Cu gânduri bune,
visăm incestuos?
complexul lui Oedip...
Superbe versuri!
Toată admirația!
Mulţumesc, de asemenea: Mihai, doamna Dorina, Nicoleta Mija! Cu drag,
Mulţumesc mult, Adrian Scriminţ, de popas/comentariu/apreciere!
Cu prietenie,
Visuri la propriu și la figurat. Abstract poem, care te pune vădit pe gânduri... M-a bucurat popasul! :)